https://blog.revistaderecenzii.com/

(Traducere de Csata Ernő)

Ce-mi mie Carpații sumbri
Cu ținut romantic de brădeți!
Doar, te admir, dar nu te ador,
Pe acolo nu voi pribegi.

Jos, plaiul lat al câmpiei,
Unde-s acasă, lumea mea;
Sufletul vultur scapă din arest,
Dacă privesc nemărginirea.

Mă voi înălța acum în gând
Sus de la pământ, atingând cerul,
Și se uită zâmbind la mine,
De la Dunăre la Tisa, șesul.

Sub cerul plin de vrajă, clopoțind,
Din Kiskunság, cireada grasă;
La prânz, la fântâna cu cumpănă,
Un jgheab dublu o așteaptă.

Galoparea hergheliei
Răsună-n vânt, copitele izbind,
Chiotele stăvarilor răzbat
Și larma biciurilor, pocnind.

Pe sânul moale de cătună
Spicele de grâu se clatină,
Și cu nuanța smaraldului
Împrejurimea o ridică.

Aci vin din stufișuri din jur,
În amurgul serii, gâștele,
Și se vor repezi speriate,
Dacă în vânt stufișul foșnește.

Dincolo de cătune, în pustă,
Este un han, coșul e să cadă;
Călcat de haiduci setoși,
Spre Kecskemét, la târguială.

Lângă han pădurea de plopi
Galbenă în nisip de pepeni;
Având cuibul și vindereul,
Nederanjat de băieței.

Acolo crește trista năgară,
Ciulinul cu flori albastre;
În zăduf, la cotorul răcoros,
De tihnă, vin șopârle bălțate.

Departe, unde-i orizontul,
Culmi de pomi albaștri, doar,
Și în urmă, ca stâlp de ceață,
Turn de templu la câte un oraș.

Pustă frumoasă, măcar mie!
Unde m-am născut, m-au legănat.
Aci mă va acoperi vălul,
Și mormântul ce va fi înălțat.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/sandor-petofi-campia–az-alfold-poezie-id-36601/