| 1. | Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? |
| 2. | Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat. |
| 3. | Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp. |
| 4. | Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele. |
| 5. | Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc. |
| 6. | Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie. |
| 7. | Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito! |
| 8. | Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie. |
| 9. | În finic eu m-aş sui – ziceam eu – şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere. |
| 10. | Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind. |
| 11. | Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. |
| 12. | Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem! |
| 13. | Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele. |
| 14. | Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat. |
