https://blog.revistaderecenzii.com/

Eu cutreier a luminii înălțime
Pe afânat pământ, blagoslovite Genii!
Strălucitoare aere divine
V-ating ușor
Ca degetul artistei
Sfinte corzi.

Fără destin, ca adormitul
Prunc, respiră al cerescului înalt;
Cast păstrează
Într-un mugure umil
Veșnica înflorire
A spiritului fantomatic
Și binecuvântații ochi
Privesc tăcuți
Eterna claritate.

Dar nouă nu ne este dat
Să odihnim niciunde,
Dispar și cad
Suferinzii oameni
Orbiți pe rând
Oră de oră,
Cum apa dintr-un mal
într-altul se lovește
Din an în an înspre nesiguranță.

traducere Christian W. Schenk

Sursa: https://poetii-nostri.ro/friedrich-holderlin-autor-195/