Cărțile lui Ionescu. Poem de Liviu Jianu

Cărțile lui Ionescu
sunt cele mai frumoase cărți de pe pământ.


Rămân și-acum flămând,
când nici nu le mănânc.
Stau cu ele, la masă.
Și ele tac
si eu tac.
Și înghit în sec.
Înghit.
Mă… mai uit… în jur…
mă… mai uit… la ea…
la o carte!

Nici nu îmi vine să cred
Cât este de frumoasă!

Dar dacă
aș scăpa-o
cu privirile mele
pe jos?

mai bine,
închid ochii,
mai trag aer în piept
și nu înghit nimic de pe masă!

Firește!
Aș înghiți toată sala
Cu scriitorii ei, cu tot!
Aș dansa!
Aș invita
carte cu carte, la dans!

Ar fi un carnaval,
de să te apuce fericirea!
Nu boala!

Vă dați seama?
Ce însemna s-o cauți?
Să stea chiar în fața ta,
lângă tine,
să fie
chiar lângă Ionescu
si autorul
celei mai premiate cărți
traduse
a anului,

În toate miliardele de venituri
pe lume,
ale naturii umane!

Și ea…
cartea…
să fie – de fapt –
o minune Divină!

Care stă…
și așteaptă…

parcă tu ai creat-o!
Parcă tu –
nici nu ai fi atins-o
vreodată!

Parcă tu
nici nu i-ai fi scris
niciodată
în lumina ochilor ei:

VINO!

5 ianuarie 2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.