https://blog.revistaderecenzii.com/
Trei semne un nebun făcu-n nisip și ea,
O fată palidă, în față-i sta.
Cânta, o, marea ne-ncetat.
Ea-n mână un pahar ținea
Ce plin până la margine sclipea
Ca sângele greu și-nfocat.
N-au scos o vorbă – soarele murea,
Atunci el luă din mâna ce-l ținea
Paharul și-l bău-nsetat.
Lumina-n mâna ei se stinse-așa
Și vântul șterse semnele, – Cânta,
Cânta, o, marea ne-ncetat.
Traducere Mihail Nemeș
Sursa: https://poetii-nostri.ro/georg-trakl-balada-poezie-id-31215/
https://blog.revistaderecenzii.com/
M-a desfătat un vis frumos
Și negrăit de fioros :
Mi-e încă mintea tulburată
Și-mi bate inima speriată…
https://blog.revistaderecenzii.com/
Mare nemulțumire era în palatele Olimpului, locaș al zeilor nemuritori, de când Zeus biruise pe zeii cei bătrâni și se așezase cu sila pe scaunul împărătesc al tatălui său, Cronos. El ținea acum în mâinile sale trăznetul; sub picioarele lui zăceau grămădite tunetele și fulgerele și toți zeii, rânduiți în juru-i, tremurau de frică dinaintea puterii și măririi lui.
https://blog.revistaderecenzii.com/
De pe scaunul său, înălțat pe muchea înnorată a Olimpului, Zevs privi la fiii oamenilor și-i văzu pretutindeni dedați cu patimile, fără de a purta câtuși de puțin grija dreptății. În inimile lor răutatea crescuse mereu; iar, spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorâse pământul cu sânge.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Îmi vâjâie-n minte imagini şuvoi:
Coline, poteci de pădure…
Din haos de gânduri se-ncheagă apoi
Privelişti cu limpezi conture.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind..
https://blog.revistaderecenzii.com/
Persefona cea frumoasă se juca cu alte fete, soațe ale ei, pe cîmpia Enei din fericita țară a Siciliei. Ea era fata mult iubită a mamei Demetre, pe care toată lumea o cinstea; căci mama Demetra era către toți bună și darnică; iar decît fiică-sa, Persefona, nici o fată nu era mai veselă și mai voioasă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Când mă gândesc în nopţi târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschişi, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Un oarecare Erechteu începuse să clădească o cetate pe un loc sterp, de-a lungul apelor Kefisului. El era părintele și căpetenia unui popor de mândri voinici, și, cu toate că cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă, în înțelepciunea sa, Zeus, prevăzuse că ea are să fie într-o zi cea mai vestită din câte cetăți s-au înălțat aievea pe pământ.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
De douăzeci și patru ore
Îmi aștept eu fericirea.
Mi-o vestește cu-o ochiadă.
Dulce-i scapără privirea.
Limba, vai, e-așa săracă
Și cuvântu-așa greoi!
Cum îl spui, de-ndată zboară
Ca un fluture vioi.
Dar privirea-i fără margini
Și-ți lărgește nesfârșit
Pieptul, ca un cer pe care
Stelele l-au fericit.
Traducere Petre Solomon
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-emma-poezie-id-28240/