https://blog.revistaderecenzii.com/
Născut în 1933, renumitul pictor craiovean Ștefan Brădiceanu ne părăsea acum șapte ani. Odihnească veșnic! In memoriam, reiterez omagiul meu și respectul cuvenit unui mare artist.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
https://blog.revistaderecenzii.com/
După cum ne spun ziarele opoziției, pînă acum nimeni nu este înscris pentru discuția generală la Mesajul Tronului în Senat. E de mirare lucru. Știm că în Senat opoziția este reprezentată prin dd. Maiorescu, Toma Chircu și Brabețeanu.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Beppo – strofă II
Când noaptea-și zvârle mantia cernită
Deasupra bolții (o, de-ar fi de scrum!)
Pentru amanți e-o vreme potrivită;
Sfiala-și rupe corzile, și-acum
Tiptil colindă vesela ispită
Râzând cu toți care-i răsar în drum;
Și-s triluri de ghitare, zvon zglobiu,
Cântări și zarvă, fredonări și chiu.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Întâia povestire
În care e vorba de o oglindă şi de nişte cioburi
Să începem să povestim; şi cum vom ajunge la sfârşit, avem să ştim mai mult decât ştim acuma.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Zi cu soare, ger cu stele!… Hai, iubită, la primblare.
Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi…
Tu zâmbeşti?… Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi.
https://blog.revistaderecenzii.com/
D. ministru de externe a fost alaltăieri victima unui accident destul de neplăcut. D. Al. Lahovary, după o noapte de veghere și de studii, vine la Senat cu un teanc de note, materialul discursului d-sale în cestiunea comunală, pe care și le așază pe pupitrul ministerial.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Un individ purtând pe umeri o șubă largă, cu o căciulă mare pe ceafă, stă la masă în restaurantul Gării de Nord și bea ceai. Are un geamantan de pânză cu cercuri de tinichea alături pe un scaun, și pe masă un sac de piele neagră, prin mănușa căruia își ține petrecută bine mâna stângă până la încheietura brațului. După figură, după maniere și port, trebuie să fie vreun negustor, ori arendaș din provincie.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
în traducerea lui Dan Botta
Era de ziua nunţii tale,
Când viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zâmbea în cale,
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.