https://blog.revistaderecenzii.com/
Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind..
https://blog.revistaderecenzii.com/
Persefona cea frumoasă se juca cu alte fete, soațe ale ei, pe cîmpia Enei din fericita țară a Siciliei. Ea era fata mult iubită a mamei Demetre, pe care toată lumea o cinstea; căci mama Demetra era către toți bună și darnică; iar decît fiică-sa, Persefona, nici o fată nu era mai veselă și mai voioasă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Când mă gândesc în nopţi târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschişi, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Un oarecare Erechteu începuse să clădească o cetate pe un loc sterp, de-a lungul apelor Kefisului. El era părintele și căpetenia unui popor de mândri voinici, și, cu toate că cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă, în înțelepciunea sa, Zeus, prevăzuse că ea are să fie într-o zi cea mai vestită din câte cetăți s-au înălțat aievea pe pământ.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
De douăzeci și patru ore
Îmi aștept eu fericirea.
Mi-o vestește cu-o ochiadă.
Dulce-i scapără privirea.
Limba, vai, e-așa săracă
Și cuvântu-așa greoi!
Cum îl spui, de-ndată zboară
Ca un fluture vioi.
Dar privirea-i fără margini
Și-ți lărgește nesfârșit
Pieptul, ca un cer pe care
Stelele l-au fericit.
Traducere Petre Solomon
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-emma-poezie-id-28240/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Traducere de Ștefan Octavian Iosif
M-a desfătat un vis frumos
Și negrăit de fioros :
Mi-e încă mintea tulburată
Și-mi bate inima speriată…
https://blog.revistaderecenzii.com/
Din țară în țară rătăcea biata zână Leto sau Latona, plină de temeri și de durere, pentru că nici o țară și nici o cetate nu voia să-i dea un locșor, unde să trăiască în pace. Toate locurile, dăruite de zei cu belșug, aveau frică de urgia zeiței Hera, care era dușmană neîmpăcată a bietei zâne Latona.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Febus Apolon șezu cît șezu la locul său de naștere, în insula Delos din mijlocul mărilor. Pe tot anul se adunau acolo strănepoții bătrînului Ion, ca să-i facă jocuri și sărbări dinaintea templului său. Dar cînd crescu mai mare și se întări, tînărul zeu cu părul de foc se simți pornit a străbate lumea și a o limpezi de iesmele întunericului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
(vorbește capul:)
Ah, doar un scăunel de-aș fi
Picioarele în fiece zi,
Eu zău că nu m-aș căina.
(vorbește inima:)
Ah, doar pernuța de-aș fi
În care ace-nfige ea,
M-aș bucura, n-aș suferi
De câte ori m-ar înțepa.
(vorbește cântecul:}
Și hârtiuța doar de-aș fi
Din care-și face-un bigudiu,
Eu la ureche i-aș șopti
Ce-adie-n mine, tot ce-i viu.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-vorbeste-poezie-id-27936/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Zăresc pescărușul cum zboară,
Cu pene argintii,
Deasupra negrelor valuri…
Înaltă e luna-n tării.
Din mare, calcanii, rechinii
Botul pornesc a-și ivi.
Se leagănă-n zbor pescărușul…
Înaltă e luna-n tării.
O, suflete fără de-odihnă,
Cât de mâhnit poți să fii!
Ești prea aproape de mare…
Înaltă e luna-n tării.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-zaresc-pescarusul-cum-zboara-poezie-id-28058/