https://blog.revistaderecenzii.com/
Luna înfige în mare
un corn prelung de lumină.
Unicorn verde și gri,
cutremurat și oxtatic.
Cerul plutește-n văzduh
ca o imensă floare de lotus.
(O, doar tu, străbătând
ultima nopții-ncăpere!)
Traducere Teodor Balș
Sursa: http://poetii-nostri.ro/federico-garcia-lorca-a-doua-aniversare-poezie-id-16099/
https://blog.revistaderecenzii.com/
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.
O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă. –
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.
Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_privighetoarei_%C3%AEntre_roze
https://blog.revistaderecenzii.com/
Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.
Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deșiră mărgele
Pe roze bogate și grele,
Ce-abia mai pot capul să-și țină.
Avântul simțirilor mele
Mă duce-ntr-o sferă senină
De ceața lumeștilor rele,
În care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate și grele.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_marilor_roze
https://blog.revistaderecenzii.com/
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.
Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. –
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.
Dar iată… — A mea nu e vina… –
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, așteptându-mi regina… –
De roze e beată grădina.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_beat_de_roze
https://blog.revistaderecenzii.com/
Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări,
Ale mecanicilor, fiecare cu glasu-i voios şi puternic, precum se cuvine,
Pe dulgher îl aud cum mai cântă geluind şi cioplind,
Pe zidar, când la lucru purcede şi când lucrul e gata,
Barcagiul, când trage la vâsle şi, sus pe vapor, marinarul,
Îl aud pe cizmarul ce cântă la banc, ghemuit, pălărierul
cum cântă lucrând în picioare, glasul tăietorului de lemne, al flăcăului de la coarnele plugului, în zori de ziuă, la amiază când stă, sau la căderea serii,
Cântecul dulce al mamei, al tinerei neveste robotind, cântecul fetei când ţese, ori spală la râu,
Un cântec al fiecărui şi al fiecărei, pentru că este al său,
cântări fără seamăn pe lume,
Ziua, cu-ale zilei-iar seara un cântec robust, inimos, când băieţii
Glasul melodios, bărbătesc, şi-l încearcă.
Sursa: http://poetii-nostri.ro/walt-whitman-aud-cum-canta-america-poezie-id-20906/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă,
Sau întocmesc câte-o cascadă
Pe vreo alee mai retrasă.
Parfumul lor purtat în stradă,
Întinde-a lui subțire plasă…
Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă.
De-oricâte stavili nu le pasă
Sunt un torent, sunt o cascadă,
Ce-n voia soarelui se lasă,
Dar ce, de cum sfârșesc să cadă,
Reurcă-n pomi, zâmbesc pe casă.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_cascadelor_de_roze
https://blog.revistaderecenzii.com/
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aș vrea obștescul adăpost
Să-mi fie la un colț de drum.
Știu al vieții mele rost
Simțirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.
Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost;…
Dar am trăit, nu prea știu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_rozelor_de_azi_%C8%99i_de_ieri
https://blog.revistaderecenzii.com/
O roză-nflorește, suavă…
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă și tainică slavă.
Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
De chinul ce-și urcă talazul
O roză-nflorește, suavă;
Ca nor risipit e necazul.
Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Și nu mai e viața grozavă,
Deși mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nflorește, suavă.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_rozei_ce_%C3%AEnflore%C8%99te
https://blog.revistaderecenzii.com/
În zori de zi frumoasă, la țărmul unei ape,
O luntre sprinteoară, cu pânzi subțiri și albe,
Mândru se legăna,
Și valurile line de soare poleite,
Chiar ca veșmânt de stofă pe lângă ea-ncrețite,
Frumos o prejura.
Senin deasupra cerul, sub ea ca steclă mare,
Ș-a florilor mireazmă, ș-a zefirilor boare
Gingaș o dezmierda,
Încât părea că toate i se supun, se pleacă,
Și vor ca a lor grații numaidecât să-i placă,
Iar luntrea s-alinta.
Spre sară, însă, apa de vânt cumplit gonită
Se trase de la țărmuri, și luntrea părăsită,
Ca un bătrân nemernic,
Pe lut uscat rămase, cu pânzele sfărmate,
Cu cârma prăpădită, cu coastele uscate,
Ca un butuc netrebnic.
Așa ne lucesc toate în zorile vieții,
Așa ne pare lumea în vârsta tinereții,
Dar precum steaua zilei se-ntunecă de noapte
Așa a vârstei sară vine să ne deștepte,
Că toate sunt nălucă, că toate sunt menite,
Pe om să amăgească,
Spre a uita căitul, ca luntrea făr’ de minte,
Ce are să pățească.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Luntrea_pe_uscat
https://blog.revistaderecenzii.com/
Cel ce caută plăcerea într’a binelui iubire
Și curajul a combate pentru cel nenorocit,
Voluptatea sufletească într’o nobilă gândire,
Acela, numai acela poate zice c’a trăit
În amor găsind și doliu, în amor și fericire
Și ‘n privirea faptei bune farmecul ochilor săi,
Nu se teme nici-o-dată d’a vrăjmașilor lovire,
Prin amor fiind mai forte și mai mare decât ei.
Suferința poate ‘nfige ghiara sa cea ‘nveninată
P’al meu sîn cuprins de flăcări, — nu voiu plânge nici-o-dată,
Căci sălbaticul meu suflet râde de nefericiri.
Dar când peptul inocenții de infami se va desface,
Ochii mei atunci în sânge flacările vor preface
Ș’al meu braț se va deschide cu teribile loviri.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Sonet_(Nicolae_Nicoleanu,_1)