An de răscruce – Lucian Blaga

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iţi aminteşti de anul de răscruce?
De-atâttea ori a despărţire
un ceas de cumpănă ne încerca.
Nu fiindcă-am fi voit,
ci fiindcă-aşa ni se cerea.
De fiecare dat’ un lucru rar,
o rară întâmplare ne oprea.
Pe ţărmul de nisip umblam
şi-n urma-adânca ce-o lăsam
tăcută apa mării izvora.

îţi aminteşti? De fiecare dat’
un lucru rar,
o rară întâmplare ne oprea.
Corabia se cufunda puţin sub greutate,
când luna cobora pe ea.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/lucian-blaga-an-de-rascruce-poezie-id-7088/

Veronica Micle: Și te urăsc…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Și te urăsc cu-nverșunare
Și cu atâta dușmănie
Încât eu dac-aș fi în stare
Nenorocire ți-aș da ție.

Iubirea-mi plină de căldură
S-o pot din calea vremii-ntoarce
Ar stinge-abia cumplita ură
Ce azi în sufletul meu zace.

Și când mi-aduc de tine-aminte
Mă îngrozesc de-a mea simțire …
Poate chiar sufletul mă minte
Și ura nu-i decât iubire!

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/%C8%98i_te_ur%C4%83sc…

Numele pisicilor. Poem de T. S. Eliot

https://blog.revistaderecenzii.com/

Botezarea pisicilor e o afacere dificilă,
Nu-i doar, aşa, în vacanţă, una din glume;
Mă veţi crede dintâi, desigur, smintilă,
De-aş spune că pisicii îi trebuie DIFERITE TREI NUME.
Primul, pentru uzul familiei, potrivit rânduielii,
Precum Peter, Augustus, Alonso sau cum e
Victor sau Jonathan, George sau Bill Bailey –
Toţi şi-ar dori – de purtat – aşa nume.
Sunt şi nume un pic mai bizare, cu son de şerbet,
De bărbaţi şi de dame de lume:
Precum Platon, Electra, Demeter, Ahmet –
Căci toţi şi-ar dori – de purtat – aşa nume.
Dar, vă spun, pisicii îi trebuie un nume particular,
Dintre cele ciudate şi fine,
Altfel cum şi-ar mai ţine coada perpendicular,
Şi-ar înfoia mustaţa şi ar fi mândră de sine?
Ei, nume dintr-astea pot să vă dau cu duzina,
Ca Munkustrap, Quajo sau Coricopat,
Precum Jellylorum sau Bombalurina –
Nume ce rar vreun cotoi le-a purtat.
Dar peste toate-i un nume lăsat la urmă taman,
Iar numele acela în veci nu-l veţi ghici;
Un nume pe care nu-l află nici un studiu uman,
Doar MOTANUL SINGUR ÎL ŞTIE şi nu-l va dezvălui.
Când zăriţi vreo pisică pierdută în meditaţie
Să ştiţi că motivul e acelaşi mereu şi anume:
Mintea sa e cufundată-n sacra contemplaţie
A gândului la gândul la gândul la propriu-i nume:
Inefabilul efabil
Efaninefabil
Adâncul, de necercetat, singularul său nume.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/t.s.-eliot-numele-pisicilor-poezie-id-6841/

Vorba ta e simplă maestre – Rabindranath Tagore

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vorba ta e simplă maestre,
nu însă a acelora care vorbesc despre tine.
Înţeleg glasul stelelor tale şi tăcerea pomilor tăi.
Ştiu că inima ar vrea să mi se deschidă ca o floare;
că viaţa mi s-a adăpat la un izvor tainic.
Asemenea unor păsări din ţara solitară a zăpezii,
ademenite de căldura primăverii,
zboară cântecele tale în jurul inimii mele,
vrând să-şi facă în ea cuiburile;
iar eu sunt mulţumit în aşteptarea anotimpului vesel.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/rabindranath-tagore-15–vorba-ta-e-simpla-maestre-poezie-id-17184/

Cu muzică. Poem de Arthur Rimbaud

https://blog.revistaderecenzii.com/

În piaţa împărţită-n peluze verzi, scuar
În care, cu măsură, copaci şi flori îmbie,
Greu respirînd zăduful, burghezii iar şi iar,
Joi seara, îşi tot poartă pizmaşa lor prostie.

– În mijlocul grădinii îşi clatină-ntr-un vals
Orchestra militară chipiele senine :
– În faţă-s filistinii cu aerul lor fals ;
Notarul de vrelocuri cu monogramă plin e.

Stridenţe, cu lornioane, vechi rentieri decid:
Îşi trag slujbaşii, puhavi grăsunele lor dame
Şi-ndată după ele, oficiind drept ghid,
Vin cele cu volane ca rupte din reclame ;

Pe bănci vopsite-n verde pensionari băcani,
În timp ce cu bastoaane nisipul îl tot scurmă,
În grupuri, gravi, tratate dezbat, apoi în bani
Fac estimări şi iară încep : “Pînă la urmă!…”.

Cu fese revărsate pe bancă un burghez,
Şi cu lucioase nasturi pe burta sa flamandă,
Îşi savurează pipa, din care fire ies,
Tutun cu-aromă fin㠖 doar ştiţi : de contrabandă ! –

Rînjind vin haimanale pe verdele gazon ;
Mai galeşe-n privire la sunet de tromboane,
Fumînd suave roze, prunci mîngîie cazon,
Pe doici să le seducă, naivele cătane…

– Şi iată-mă, zănatic ca un student, mă ţin
Pe sub castani verzi după prea sprintenele fete,
Iar ele îşi adu seama şi,-n rîs ca din senin
Pufnind, priviri aruncă spre mine, indiscrete.

Nimic nu spun : le caut cu ochii dalbul gît
Pe sub nebuneşti şuviţe, iar gîndul mi se surpă
Sub gingaşe podoabe şi sub corsaje, cît
Să prind divinul spate şi-a umerilor curbă.

Pantofii într-o clipă, ciorapii-apoi le scot…
– Ars de plăcute febre, le reconstitui trupul.
Îşi tot vorbesc în şoaptă şi nostim mă socot…
– Simt cum îmi vin pe buze săruturi fără scrupul.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/arthur-rimbaud-cu-muzica-poezie-id-7514/

Laura (lieti fiori…). Sonet de Gh. Asachi

https://blog.revistaderecenzii.com/

Imitație dupre Petrarca
(Lieti fiori…)

Ferice flori și ierburi tinerele,
Ce primblând vă-atinge multe oare
Pasul cel lin frumoasei doamne mele,
În voi tipărind urmele ușoare!

Câmpie ce-asculți dulce-i cuvințele,
O vioară de amor mirositoare,
Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele
Faceți plăcute ascunsuri și răcoare.

Limpede apă, dintre munți născută,
Ce ochii uzi și blânde a sale fețe,
Care cu a lor grație te-mprumută,

De voi ferice despre-a ei frumˇsețe!
Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută
De-a arde l-al meu foc să nu s-învețe.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Laura_(lieti_fiori…)

Vitrina tutungeriei. Poem de Konstantinos Kavafis

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pierduți în mulțime, stăteau întâmplător
în lumina din vitrina unei tutungerii.
Privirile când li se întâlniră,
dorința trupurilor, ilicită,
s-a-ntrezarit timid, șovăitor.
Vreo doi-trei pași ușor neliniștiți –
și-apoi un zâmbet și un semn discret.

Odată singuri însă în trăsură…
apropierea trupurilor, senzuală;
mâinile-mpreunate; buzele-mpreunate.

Traducere Elena Lazăr

Sursa: http://poetii-nostri.ro/konstantinos-kavafis-vitrina-tutungeriei-poezie-id-35094/

În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard. Sonet de Gh. Asachi

https://blog.revistaderecenzii.com/

întreprins la Roma, la 1811, când în ceri se vedea cometa cea mare

Nu țintiți de-acuma ochii cătră steaua înfocată,
Ce întinde preste ceruri coama sa de ră menire.
E deprinsă de mult Roma cu asemenea privire,
Azi minune mult mai mare o femeie ni arată.

Spre-a supune voiei sale calea vânturilor dată,
Nestatorinic ușor aer îl închide-n văl subțire,
Preste nouri zboară luntrea prin asemene urzire,
Cu odorul cel mai dulce a naturei încarcată.

Înmândrit-atunci natura d-o ființă-așa dorită,
I deschide-a ei secrete, ce-i a lumei armonie,
Și cu ea domnia-mparte preste sfera cea stelită.

La pământ, de unde zboară, de-amu nu mai vra să vie,
Că puternicul ei cuget mai înalt o tot învită,
Și în ceri de nu ajunge, este deamnă ca să fie!

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8En_ocazia_zborului_aerostatic_a_madamei_Blanchard

Caii lui Ahile. Poem de Konstantinos Kavafis

https://blog.revistaderecenzii.com/

Văzându-l pe Patrocle răpus
el, cel viteaz, şi tânăr, şi puternic –
caii lui Ahile în plâns au izbucnit;
se revolta firea lor cea nemuritoare
privind opera morţii, la care erau martori.

Şi scuturându-şi capul, cu coamele săltând,
pământul cu copita izbeau şi pe Patrocle
îl jeleau, simţindu-l ne-nsufleţit, nimicit,
abject cadavru-acuma – fără spirit –
lipsit de apărare – fără suflu –
din viaţă reîntors în Marele Neant.

Zeus, văzând plânsul cailor săi cei veşnici,
se întristă: «La nunta lui Peleu,
îşi zise el, am fost nesocotit;
nu trebuia să vă fi dăruit, bieţii
mei cai! Ce căutaţi acolo, pe pământ,
printre muritori jalnici, ce-s jucăria sorţii?
Pe voi, feriţi de moarte, ca şi de bătrâneţe,
vremelnice necazuri vă chinuie acuma. Părtaşi aţi devenit
cu oamenii, la suferinţă lor.» Dar cei doi nobili cai
vărsau amare lacrimi, mai departe,
plângând al morţii nenoroc etern.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/konstantinos-kavafis-caii-lui-ahile-poezie-id-33395/