https://blog.revistaderecenzii.com/
În sfârșit, automobilul de curse părăsi centrul Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Stă soarele-ncins după-amiaza solemn.
Lin zumzetu-albinelor piere.
Surori în grădină șoptesc. În tăcere
Băiatul ascultă-n cămara de lemn,
Vrăjit de imagini și cărți care-l ard.
Tei vestezi se-afundă-osteniți în albastru.
Un stârc stă-n văzduh neclintit și sihastru,
Fantastice umbre se joacă pe gard.
Surorile-n casă pășesc și-n curând
Mai slab din odăi luminoase
Sclipește veșmântul lor alb de mătase
Și tufele freamătă tot mai plăpând.
Băiatul dezmiardă-un motan, fascinat
De-oglinda din ochii-i, senină.
Un sunet de orgă în zări pe colină
Se-nalță spre cer, minunat.
Traducere Mihail Nemeș
Sursa: http://poetii-nostri.ro/georg-trakl-amintiri-din-copilarie-poezie-id-33374/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Trăsura urcă drumul gării, coti pe bulevard și se opri în fața celor doi tei bătrâni, straje de o parte și de alta a porții. Mirel sări sprinten și se îndreptă iute spre intrarea împodobită cu geamuri colorate. În drum, zărind la fântână pe Catinca, vânjoasă și arsă de soare, îi țipă: „Câți copii mai ai, Catinco?”
Continuă să citești
https://blog.revistaderecenzii.com/
Rubin în frunze s-a prelins.
Apoi fu iazul vast și mut.
Poala pădurii-a așternut
Pete-albăstriui și praf brun stins.
Pescaru-a tras năvodul plin.
Apoi amurg fu pe pământ.
O curte mai sclipea plăpând
Și slugi cărau poame și vin.
Departe-o doină-a amuțit.
Apoi: colibe reci. Trezi
Pădurea în cămașă gri
De mort triste-amintiri, subit.
Și noaptea-aduse-un timp domol –
Ca-n găuri negre-n codru spre
Îndepărtate dangăte,
Spre-oraș, zburau mari corbi în stol.
Traducere Mihail Nemeș
Sursa: http://poetii-nostri.ro/georg-trakl-anotimp-poezie-id-33359/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,
Socoate cănile din zori – şi după
Să-mi spui cu Rouă câte-s pline,
Şi dimineaţa cît se-ntinde –
Cînd doarme ţesătoarea – cine
Mai ţese pînzele senine!
Şi scrie-mi cîte note ai simţit
În extazul Prihorului ameţit
În ramul plin de umire nouă –
Ţestoasa cîte plimbări a făcut –
Albina cîte potire a băut,
La marea Orgie cu rouă!
Bolta curucubeului de cine e dusă
Şi cine mînă zarea supusă
Cu nuiele subţiri de Azur?
Degetele cui sînt stalactite –
Salbele nopţii de cine-s socotite
De nu s-a pierdut vreuna-mprejur?
Şi cine a clădit Căscioara Albă, cine
A zăvorît ferestrele atît de bine
Ca spiritu-mi să nu pătrundă în larg?
Cine-ntr-o zi de gală anume
Îmi va deschide dincolo de lume
Şi voi lăsa zorzoanele în prag?
traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Totul Spiritul cere totul
Coboară iar lumină-a mea
Libertate scumpă Înger crud
Înţelepciune Chemare Dor
care-ai ştiut să-aprinzi
în trandafirişul zilelor nopţilor
floarea-arzătoare-a sângelui
a sufletului meu nemuritor
Coboară şi consolează-mă
de ce-am pierdut în viaţă
de ce n-am ştiut să câştig
n-am ştiut să câştig
în numele tău în spiritul meu
*
Şi-acum că vă aflaţi la capăt
oameni ca şi copiii, şi tot speraţi
în voi veghează şi-acum o lumină
Ce stea rămâne oare în memorie
ce stea în nimbul ei ca un miracol?
https://blog.revistaderecenzii.com/
Bălțătești!… O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Te doare să priveşti te doare?
Azurul ca un sânge îţi apasă pleoapele
Ca un cuţit gândul îţi sfâşie sufletul
Lasă-l să te sfâşie lasă-l
Nu va cunoaşte nimeni secretul
Închide ochii asupra acestui arbore-n lacrimă
Ai la picioarele tale drumul Acest curcubeu
Singurătate singurătate şi-uimire
Pune piciorul Urcă Urcă
Pe-acelaşi drum coborât
bulgăre de lumină
când veneai fraged de aurorele tale!
https://blog.revistaderecenzii.com/
Chipuri de demult
Nimic nu se desprinde mai lămurit din trecut, ca unele chipuri pentru cari mima ți-a bătut mai tare, de dragoste sau de milă.
Continuă să citești
https://blog.revistaderecenzii.com/
Quis, quid, ubi, quibus auxiliis, cur, quomodo, quando?
QUINTILIANUS