https://blog.revistaderecenzii.com
Când am pornit cu mult avânt pe-un drum
Pe care îl urmez, ați râs de mine.
Dar eu urmez și-acum același drum,
Cu ochii duși în zările senine.
Îmi urmăresc și-acuma drumul meu
Pe care pas de om nu-i pomenit,
Și de prăpăstii m-am ferit mereu
Oricât de mult m-ar fi ademenit.
https://blog.revistaderecenzii.com
Iar dacă d. Nae Ionescu mi-ar fi răspuns grav ca un profesor, dacă ar fi încercat să-mi facă teorii și să-mi schițeze o predică solemnă, i-aș fi spus: — Las-o dracului, șefule! Să nu mă duci cu zăhărelul, că nu se prinde! Vezi de altul…
Tudor Teodorescu-Braniște
Pe profesorul Nae Ionescu l-am văzut prima oară la Brăila prin 1923 sau 1924, la o conferință. Vorbea, într-un ciclu al Ideii Europene, despre criza religioasă în Germania, dacă țin bine minte. Eram în clasa a cincea de liceu și toate acestea mi se par astăzi nesfârșit de îndepărtate.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Pe la începutul lui august, într-o după-amiază, Anghelina lui Boțoghină stătea în mica ei bătătură și trăgea pe războiul de țesut niște urzeală de cânepă. Vatică o ajuta să învârtească sulul, iar Irina ședea ca greutate pe scara de la pod de care se lega de obicei urzeala de țesut.
— Aștezău! strigă cineva la poartă, adică „așa să vă ajute Dumnezeu“ și Anghelina răspunse fără să se uite:
— Mulțumim dumitale!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Băiete, sus ! — aruncă șaua
Pe cal, și-aleargă-n zbor cu el
Mai repede ca rînduneaua
La craiul Duncan, la castel.
Și-acolo-așteaptă pîn’ ce-ți iese
Din grajd, în cale, vreun argat
Și-ntreabă-l: „Care-ntre crăiese
S-a logodit cu-adevărat?”
https://blog.revistaderecenzii.com
„Mihail Sebastian, care a fiert șapte ani în cazanul cu smoală antisemită de la „Cuvântul”.
Reporter, Iunie 1934 Nu e decât un an de când, pentru serbarea unui deceniu de apariție, scriam cronica vieții și luptelor „Cuvântului”.
Aș vrea ca paginile acelei cronici să-și păstreze mereu îndârjirea și pasiunea cu care le-am scris. Ele rezumă zece ani de înfrângeri și victorii, dincolo de care cine n-a fost de față nu va ști niciodată câte eforturi se ascund, câte crâncene suferințe, câte orgolioase tăceri.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Una dintre plăcerile românilor e să vorbească de rău țara și despre poporul lor.Se zice că asta ar fi ceva caracteristic rasei latine. Se poate.În acest caz, obârșia noastră romană se dovedește cu prisosință.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Șt. O. Iosif
Bat valuri plescăind în țărmul
Pustiu, și luna-i sus, pe mare…
Pe dună zace cavalerul
Cuprins de leneșă visare.
Ies albe nimfe din adîncuri,
Un văl ușor e a lor haină;
Crezînd că doarme dus voinicul,
S-apropie de el în taină.
https://blog.revistaderecenzii.com
Așteptând vânzarea grâului, Paraschiv și Nilă îngrășau caii. Se duceau la câmp și îi băgau în porumb, îi lăsau să jefuiască știuleții încă cruzi. Nilă nu zicea nimic, dar ceva dintr-însul se revolta totuși când îl găsea pe fratele său dormind, iar mai încolo caii prăpădind firele negre ale porumbului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Moromete nu credea totuși că era chiar așa de rău, că într-un timp atât de scurt Achim prinsese gustul să cheltuie banii pe care îi câștiga cu vin și cu femei, dar nu-i plăcea ceea ce auzise și mai ales nu înțelegea. La urma-urmei pentru ce a socotit Achim că e mai bine să-și cumpere haine, pantofi și cravată, când fusese vorba că primii bani pe care avea să-i câștige trebuia să-i trimită acasă? Nu fusese de față când tăiase salcâmul? Se împrumutase la Aristide cu o sumă neobișnuit de mare și nu știa Achim, nu presupunea, că acest împrumut, care avea să se facă în urma lui, trebuia acoperit tocmai de el, de Achim?
Punându-și aceste întrebări, Moromete se văzu silit să răspundă că într-adevăr Achim nu știa și nu presupunea, altfel totul ar fi de neînțeles. Se pare că Achim luase drept bună ideea că dacă la toamnă aduce trei mii de lei, toată povestea s-a încheiat.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Trad. de Șt. O. Iosif
În saloane de pictură
Vezi pe omul care-a vrut
Ca să lupte cu bravură,
Înarmat cu lance, scut…