https://blog.revistaderecenzii.com/
E o vâlcea în care doineşte-un pârâiaş,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă şi sulfină,
Făşii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaş,
Stă soarele. Musteşte vâlceaua de lumină.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie — despre ce?… Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români așa de târziu?… despre politică, fără îndoială.
În toiul discuțiunii, vorbind despre noul impozit asupra țuicii, printr-o asociațiune de idei inexplicabilă altfel decât numai prin telepatie, unul dintre ei, ca și cum s-ar întoarce cu gândul de foarte de departe, zice tam-nisam:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. Şi pe băieţel îl chema Hansel, iar pe fetiţă Gretel.
https://blog.revistaderecenzii.com/
În veci să-l hodineşti pre el
şi în lumina din vecie,
că n-avu troc, nici farfurie
şi nici un fir de pătrunjel.
La faţă, ras; pe cap, la fel;
nap jupuit părea-n chelie…
În veci să-l hodineşti pre el!
https://blog.revistaderecenzii.com/
lui Krikor Zambaccian
Sosesc corăbiile,
Vino,
Să le vedem cum intră-n port ―
Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu furtuna,
Își lasă ancorele grele să cadă una câte una,
Așa cum fiecare parcă și-ar îngropa câte un mort!…
https://blog.revistaderecenzii.com/
— A propos de recunoștință — începu Nohotiu, azvîrlindu-și, c-o mișcare repede o șuviță de păr de pe frunte — fiecare popor înțelege recunoștința într-altfel și fiecare din indivizii care-l alcătuiesc o pricep în anumit chip, neatîrnînd de creștere și de gradul de cultură, ci după cum e născut. E bun? e rău? e cinstit? e necinstit? religios? sceptic? vesel? melancolic? Recunoștința va avea alt pervaz și alt coprins. Ceea ce cred de recunoștință este adevărat pentru toate entitățile morale și abstracte…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Întâmplarea, indiscreta întâmplare ne-a făcut să dăm peste scrisoarea de mai la vale, căreia e de prisos a-i mai face comentarie. Păstrăm cu cea mai mare scumpătate ortografia și punctuația originalului acestei scrisori.
Autorul, care e Cunoscutul domnișoarei Mari, aflăm că este amploiat superior în biuroul despărțirii VI a comisiei polițienești din coloarea de ***.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Zgomotul de lanțuri multe
A trecut prin curte,
A ieșit lung pe porți
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Era odată un biet creștin sărac și c-o droaie de copii mărunți. Toată avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flămînde, și pace bună !
Bietul creștin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul românului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
L-ați cunoscut, mă rog, pe celebrul Christorian, acel geniu rătăcitor, flagelator în versuri al vițiurilor, ce, din nenorocirea umanității, au bântuit și vor bântui etern societățile?
L-ați cunoscut?… Da?… Așa este că era nostim cu verva lui detractoare?
Ce geniu!Ce monstru de geniu!!!!
Continuă să citești