https://blog.revistaderecenzii.com

„Mihail Sebastian, care a fiert șapte ani în cazanul cu smoală antisemită de la „Cuvântul”.

Reporter, Iunie 1934 Nu e decât un an de când, pentru serbarea unui deceniu de apariție, scriam cronica vieții și luptelor „Cuvântului”.

Aș vrea ca paginile acelei cronici să-și păstreze mereu îndârjirea și pasiunea cu care le-am scris. Ele rezumă zece ani de înfrângeri și victorii, dincolo de care cine n-a fost de față nu va ști niciodată câte eforturi se ascund, câte crâncene suferințe, câte orgolioase tăceri.

https://blog.revistaderecenzii.com

Una dintre plăcerile românilor e să vorbească de rău țara și despre poporul lor.Se zice că asta ar fi ceva caracteristic rasei latine. Se poate.În acest caz, obârșia noastră romană se dovedește cu prisosință.

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. Șt. O. Iosif

Bat valuri plescăind în țărmul
Pustiu, și luna-i sus, pe mare…
Pe dună zace cavalerul
Cuprins de leneșă visare.

Ies albe nimfe din adîncuri,
Un văl ușor e a lor haină;
Crezînd că doarme dus voinicul,
S-apropie de el în taină.

https://blog.revistaderecenzii.com

XIV

Așteptând vânzarea grâului, Paraschiv și Nilă îngrășau caii. Se duceau la câmp și îi băgau în porumb, îi lăsau să jefuiască știuleții încă cruzi. Nilă nu zicea nimic, dar ceva dintr-însul se revolta totuși când îl găsea pe fratele său dormind, iar mai încolo caii prăpădind firele negre ale porumbului.

https://blog.revistaderecenzii.com

XIII

Moromete nu credea totuși că era chiar așa de rău, că într-un timp atât de scurt Achim prinsese gustul să cheltuie banii pe care îi câștiga cu vin și cu femei, dar nu-i plăcea ceea ce auzise și mai ales nu înțelegea. La urma-urmei pentru ce a socotit Achim că e mai bine să-și cumpere haine, pantofi și cravată, când fusese vorba că primii bani pe care avea să-i câștige trebuia să-i trimită acasă? Nu fusese de față când tăiase salcâmul? Se împrumutase la Aristide cu o sumă neobișnuit de mare și nu știa Achim, nu presupunea, că acest împrumut, care avea să se facă în urma lui, trebuia acoperit tocmai de el, de Achim?

Punându-și aceste întrebări, Moromete se văzu silit să răspundă că într-adevăr Achim nu știa și nu presupunea, altfel totul ar fi de neînțeles. Se pare că Achim luase drept bună ideea că dacă la toamnă aduce trei mii de lei, toată povestea s-a încheiat.

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. de Șt. O. Iosif

În saloane de pictură
Vezi pe omul care-a vrut
Ca să lupte cu bravură,
Înarmat cu lance, scut…

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. de Șt. O. Iosif

Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă
Cu flori, — s-a desprimăvărat…
Voioasă ciocîrlia cîntă
Sus, în văzduhul fermecat.

Tresare inima-mi pustie
Din toropeala-i de mormînt,
Și tu mă faci, o ! ciocîrlie,
Să plîng încet, și trist să cînt…

https://blog.revistaderecenzii.com

Scuipă pe democrație și drepturile omului….

„Viața Românească”.

Insultă siguranța națională și sentimentele patriotice.

„Porunca vremii” De două mii de ani nu este numai, cum s-a văzut până acum, un roman rasist și renegat, ci, în plus, un roman reacționar și bolșevic. „Reacționar” pentru „Adevărul literar”, „Viața Românească”, „Șantier” etc. – „bolșevic” pentru „Apărarea națională”, „Porunca vremii” etc.

https://blog.revistaderecenzii.com

XII

Niculae nu știa că tatăl său se gândea la el mai puțin decât oricând.

Știri neliniștitoare îi veniseră lui Moromete la urechi. Ieri seara se întâlnise cu Scămosu, negustor de găini, care îi povesti ceva despre Achim, iar de dimineață auzise pe unii vorbind că s-a dus cineva la obor să vândă grâu și că s-a întors cu căruța îndărăt: negustorii de cereale dădeau pe dublă nici mai mult nici mai puțin decât douăzeci de lei.

https://blog.revistaderecenzii.com

Mai jos descrisă întâmplare
Chiar dacă nu prea e în notă
Or să mă ierte cititorii
Dar merge ca o anecdotă.

Din Berlin, o telegramă
A sosit în graba mare,
Și în București produs-a
O vădită consternare :