https://blog.revistaderecenzii.com/
Arhive categorii: Critică literară
Istoria literaturii românești de N. Iorga
Paul Zarifopol: Din istoria poeziei românești
https://blog.revistaderecenzii.com/

Alexandrescu – Bolintineanu Cu acești doi poeți munteni, prin excelență așezați între clasicii noștri școlărești, stăm în plină influență a poeziei franceze.
Continuă să citeștiDebuturile lui E. Lovinescu de Pompiliu Constantinescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
publicat în Revista Fundațiilor regale, anul XIII, nr. 4, 1946 |
De obiceiu, scriitorii își amintesc cu ironie și cu un fel de indulgență superioară de începuturile lor timide și prea puțin conturate; uneori caută să le ascundă și lasă, cu o secretă plăcere, să le acopere uitarea; pentru creatori, tinerețea este o epocă de jenă sau, în cel mai bun caz, de o decență ce frizează pudicitatea. Maturitatea îi flatează și-i face siguri pe sine, solidarizându-l chiar și cu erorile ei ferme; numai diletanții și spiritele sterile se răsfață într-o veșnică adolescență, socotindu-se prezenți printr-o retrospecție de câteva decenii, în care o singură și palidă imagine se suprapune peste o nălucă a creației…
Continuă să citeștiPentru arta literară/Capricii dogmatice de Paul Zarifopol
https://blog.revistaderecenzii.com/
Argumentarea este și capitol al politeții.
Suntem învoiți asupra unei parități a noastre cu semenii noștri întâmplători; și această convențiune ne oprește de a lua ton, de a aplica metodă dictatorială, oricum am prețui în realitate persoana celui care ne ascultă sau ne citește.
Continuă să citeștiPentru arta literară/Artă literară și simplă literatură de Paul Zarifopol
https://blog.revistaderecenzii.com/
Artă literară și simplă literatură
(Observații nepractice și unilaterale)
Capitolul precedent – Capitolul următor
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.
Continuă să citeștiIstoria literaturii române de Gh. Adamescu
Ion Pillat: Balada privighetoarei
https://blog.revistaderecenzii.com/

În vis visai de un copil: ca-n vise
Cu ochii mari, cu zâmbet iertător…
Sub un cais în floare adormise;
Departe dus de visul domnitor,
Nu auzea cu glas fermecător
Din zări în zări cum răsună cântărea
Sălbatică de patimă şi dor,
Ce dureros cânta privighetoarea.
Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul. Recenzie de George Topîrceanu
https://blog.revistaderecenzii.com/
Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini.
Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente.
Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormali” au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație…
Continuă să citeștiEugen Lovinescu: Istoria literaturii române contemporane/Prefață
https://blog.revistaderecenzii.com/
În această lucrare nu bat drumuri noi, ci mă întorc pe un drum bătut de mult, a cărui concluzie a fost o istorie similară, concepută în șase mari volume, apărută în cinci, și oprită la 1925. În ultimii zece ani s-a produs însă o literatură foarte abundentă și de bună calitate, vrednică de a fi clasată și încadrată.
Continuă să citești