Continuă să citești →

 *Cronică apărută în revista „Luceafărul de dimineață”, Nr. 4 / 2018

            Viața ca o… paradă – Jurnal de scriitor sub dictatură – ediție completă în cinci volume, roman memorialistic (Editura Autograf MJM, Craiova, 2017), de Jean Băileșteanu este un best-seller în sensul cel mai profund, elaborat de-a lungul a patru ani. Titlul, care poate fi interpretat ca o parafrazare a cărții lui Marin Preda, trimite la conceptul shakespearian, preluat și de Eminescu, lumea ca teatru, observată, dintr-un colț stând în sine, de către scriitor. În cazul lui Marin Preda, denumirea făcea aluzie la existența unor personaje dornice să ia viața în piept, să se arunce asupra ei, ca asupra unei prăzi.

Continuă să citești →

Poetul, între astral și teluric*

Recenzie apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2018

Cronica stelelor, de Ion Cristofor, după cum relevă și titlul, surprinde cosmosul din perspectiva unui spirit care așteaptă să i se confirme, în incursiune, destule cunoștințe, dintre cele acumulate în școală. Ipostaza de cronicar, dedusă din extensiunea semantică a lexemului „cronica”, presupune familiaritate cu decorul astral. Ideea ascensiunii i-a fost inspirată poetului încă din copilăriei, de către păsări. În primul text, „pasărea neagră”, deși un simbol funerar în general, instituit astfel în lirica modernă, de către E. A. Poe, devine un atribut al legăturii dintre pământ și firmament; sunt prezente amănunte biografice, pentru a se configura un peisaj teluric, de la care începe expediția meditativă: „Ziua se pregătește să plece / Un bătrân aruncă cu piatra / După o pasăre neagră. // Un contrabas răgușit, două fetițe și un flaut cântă în piața publică” (Pasărea neagră, p. 7). Când are loc interferența abstractului cu materialul: „Un cârd de rațe sălbatice / Mută melancolia anotimpului de la un nor la altul” (p. 7), vorbele „mele de dragoste și cele ale femeii” (Toamna, sărutul tău, p. 8) apar ca niște marcaje spațiale, între care se manifestă suficientă realitate: „prietenii benchetuiesc”, păsările pleacă în țările calde, iar „un copil îndărătnic ascultă cometa” (p. 8); în ciuda acestor amănunte, vorbele dintre îndrăgostiți rezistă neimpregnate, ceea ce atestă autenticitatea relației.

Continuă să citești →

Personajul care nu pleacă, nu tace. Rezistă,  rămâne şi face…

de Dorian OBREJA

Deplângeam, într-unul din editorialele recente, ceea ce nu poate fi calificat decât o depopulare a ţării noastre. Circa 4.000.000 de români au fost forţaţi să plece „afară”, în căutarea unei vieţi la standardele celorlalţi cetăţeni din UE; peste 35 la sută aparţin vârstei şi populaţiei active.

Continuă să citești →

O paradă a moravurilor*

                        de Dan Ionescu

 *Recenzie apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 3 / 2018

            Viața ca o… paradă – Jurnal de scriitor sub dictatură – ediție completă în cinci volume, roman memorialistic (Editura Autograf MJM, Craiova, 2017), de Jean Băileșteanu este un roman memorialistic, elaborat de-a lungul a patru ani. Titlul, care poate fi interpretat ca o parafrazare a cărții lui Marin Preda, trimite la conceptul shakespearian, preluat și de Eminescu, lumea ca teatru, observată, dintr-un colț stând în sine, de către scriitor. În cazul lui Marin Preda, denumirea făcea aluzie la existența unor personaje dornice să ia viața în piept, să se arunce asupra ei, ca asupra unei prăzi.

Continuă să citești →

Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete

         Motto:

,,Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”.

1. Eminescu

  Continuă să citești →

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 1 / 2018

Cel mai recent volum, semnat de Florentin Popescu, e alcătuit din șaptesprezece Povestiri din Anul Cocoșului de Foc (Ed. ANTIM IVIREANUL, Râmnicu Vâlcea, 2017). Potrivit zodiacului chinezesc, un astfel de an este „al energiilor puternice și al momentelor rare”, iar narațiile reflectă mai multe evenimente ieșite din comun. Ceea ce depășește rutina sau orizontul de așteptare al cititorului reprezintă notele de pamflet la care autorul recurge pentru a oferi în substrat și o lecție de viață.

Continuă să citești →

Adevăr şi nisipuri trecute

Smaranda LIVESCU, alias Mada CAZALI, o doamnă scriitoare feroce, cu un aprig spirit şi înclinaţie către romanul dinamic, poliţist, ne surprinde a treia oară, continuând seria volumelor policier după minunatele  Destǎinuri cu scoici şi apǎ sǎratǎ şi Timpuri în goanǎ.

Continuă să citești →

Destǎinuiri cu scoici ṣi apǎ sǎratǎ/Timpuri în goanǎ…

Mada Cazali, o scriitoare feroce, cu un aprig spirit şi înclinaţie către romanul dinamic, poliţist.
Cele două volume de faţă, Destǎinuri cu scoici şi apǎ sǎratǎ şi Timpuri în goanǎ, reprezintă un ansamblu de peripeţii cu tentă poetică în care autoarea adunǎ fapte, memorii, crime, suspans, confuzii şi poezie într-un amalgam frumos structurat, rezultat într-un film poliţist ideal de urmărit în serile friguroase de sâmbătă, ideal, într-un acopaniament muzical săltăreţ, învăluit în mister.

Continuă să citești →

O nouă apariţie editorială – „Vocile umbrei” de Emilia Dănescu

La Editura Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea, director scriitorul Ioan Barbu, a apărut volumul de versuri Vocile umbrei, autoare Emilia Dănescu. Cartea are 124 de pagini, format A5, prefaţă de Florin Costinescu şi grafică de Tudor Meiloiu.

Continuă să citești →