http://blog.revistaderecenzii.com/
Soră-mea mă îndeamnă să scriu ceva despre felul în care tata își serba ziua numelui, dar eu nu mă simțeam fericit, pentru că mereu eram cu mintea la examenele pe care le aveam de dat (treapta I, treapta a II-a, bacalaureat, admiterea la facultate).
Continuă să citești
http://blog.revistaderecenzii.com/
Locuiam în Brazdă, la parter (aveam vreo zece ani). Mama cumpărase peşte congelat. Sub jetul de apă de la robinetul din bucătărie, unul dintre pești şi-a revenit, sărind năstruşnic în chiuvetă. L-am luat şi l-am dus în cadă, unde, pentru a-i crea un mediu propice, am fixat rădăcini de flori şi iarbă. I-am dat să mănânce dumicaturi de pâine sau presăram mălai pe suprafața apei.
Continuă să citeștihttp://blog.revistaderecenzii.com/
De dimineață, m-am trezit în jur de ora șase, după care am mai dormit vreo oră. Și am visat că țineam în brațe un copil, căruia-i vorbeam, știind că mă înțelege, iar el doar gângurea. În timp ce-i mai arătam câte ceva prin casă, tot numind obiecte, l-am auzit pe el însuși îndrugând, spre marea mea surpriză: „Credeai că nu pot vorbi?”.
Continuă să citeștihttp://blog.revistaderecenzii.com/
Bunicul Constantin încă păstrează în suflet imaginea Bucureştiului interbelic, imagine pe care şi-a format-o la pas. Pentru el, apogeul acelei perioade e faptul că pe genunchi i-a stat Rodica Bujor și i-a cântat.
Continuă să citești
De dimineață, pe la 10,15, l-am sunat pe amicul meu, pe Valeriu C., medic stomatolog. Nu am mai vorbit demult. Mi-a spus, între altele, că se pregătește de iarnă. De la el am aflat că, alături, într-un sat, e o femeie care vinde legume din propria-i grădină, la prețuri acceptabile, că, în cartierul lui, la care eu ajung cu bicicleta, se organizează un fel de târg tradițional în fiecare seară, de la ora 16 la 21:
Continuă să citești
http://blog.revistaderecenzii.com/
Am putut citi din opera lui Mihail Sebastian, când a trebuit, în liceu.
Aveam acest obicei, de a opri în orașele prin care treceam și de a intra în librăriile din cale (anterior anului 1989). Din Râmnicu-Vâlcea, am achiziționat cartea Teatru (apărută la Editura Minerva), o antologie. Eram curios să văd cum scrie, fiindcă auzisem de el, deși în manualele școlare nu figura cu niciun text, și am lecturat astfel toate piesele lui de teatru. Starea pe care mi-au creat-o a fost asemănătoare aceleia avute la citirea dramei Patima roșie de Mihail Sorbu. Sub acest aspect, al efectului artistic, ambii dramaturgi ar fi egali, deși despre ultimul se vorbește astăzi tot mai puțin.
Continuă să citești
http://blog.revistaderecenzii.com/
Am acumulat oboseală în săptămâna care se încheie, deși la suprafață nu s-a părut. Am adormit destul de devreme, în jur de ora 22,00 (cred). Mă apucasem să citesc despre P. P. Carp (un articol de Tudor Vianu).
Continuă să citești
http://blog.revistaderecenzii.com/
Dacă aș mai fi așteptat, articolul Din fuga mașinii s-ar fi putut intitula Din opritul mașinii. La publicarea articolului respectiv, intenționam să postez o fotografie reprezentând o roată.
Continuă să citești
Am plecat în armată, pe 12 septembrie 1989, la Timişoara. Avusesem până aici o obsesie, că voi fi împuşcat în armată. Planurile de viitor se dezvoltau până în marginea acestei idei care creştea şi mă urmărea peste tot, până şi pe balcon, unde mă refugiam să citesc Mark Twain. În ziua în care am fost încorporat, n-am mai avut loc decât în mine însumi.
Continuă să citești
Reiau lucrul la Prefața despre Urmuz și alții (o carte căreia încă nu i-am găsit un titlu definitiv). Pentru că nu am scris prefața, nu am putut da manuscrisul editurii, manuscris promis, pe care îl credeam gata încă din vară.
Continuă să citești