https://blog.revistaderecenzii.com/
*Articol apărut în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 10 / 2023
Este greu pentru noi, astăzi, să ne apropiem de felul în care scriitorii pe care-i prețuim erau sau nu agreabili ca oameni, fiindcă au fost preocupați să lase o operă în urmă. Amănunte despre cum erau ei în viața de zi cu zi aflăm de la contemporanii lor, care, în descriere, au fost subiectivi.
În Antichitate, filosofii conduceau urbea – erau considerați cei mai importanți oameni ai cetății. De exemplu, când au intrat în Megara, romanii au știut că Stilpo, filosoful grec, era cel mai important om din cetate și au dat năvală peste acesta, luându-i tot: „Stilpo, i s-au adresat sarcastic, nu mai ai nimic. Ți-am luat totul!”, iar replica, rămasă în istorie, pentru profunzime, a fost: „Omnia mea, mecum porto”. Prin acest răspuns, care i-a surprins și motivat, totodată, pe concitadinii lui, Stilpo atrăgea atenția asupra instruirii spiritului, față de grija patologică pentru bunăstarea materială – de altfel, efemeră. Stilpo cred că a fost un om bun, care a avut puterea, rămas singur (familia, de asemenea, i-a fost nimicită), să-și expună gândirea în lucrări de etică, dintre care una a fost dedicată binelui drept categorie filosofică.
Continuă să citești →