Dincolo de graniţele acestei lumi,

un val plesneşte-n noapte

Mă aflam de o lună la Biariț, oraș mic, pierdut în fundul golfului de Gasconia, pe țărmurile Oceanului, și îmi petreceam zilele într-o necurmată plăcere. De la fereastra salonului meu, ochii mei se primblau fără sațiu, când pe albastra și mult măreața întindere a mării, când pe tainica nemărginire a cerului. Închipuirea mea, urmând zborul ochilor, se legăna pe vârful argintiu al valurilor și, lunecând până în fundul orizontului, mergea adeseori de se oprea, ca o pasăre călătoare, pe catargele corăbiilor ce treceau în depărtare. Câte voiajuri plăcute am făcut astfel! câte țărmuri frumoase am vizitat, fără a mă mișca de pe jilț!

*Articol apărut în revista „Năzuința”, Craiova, 1926, nr. 6

Orice cunoștință, declară empirismul, este reductibilă sau la percepții, la care se adaugă imaginile memorate, ambele câștigate prin afectarea simțurilor extern și intern, sau la relații între reprezentări, relații fixate de gândire sub indicațiile datelor sensibile. Numai percepția are competența deciziei, ce este obiectiv (real) și ce nu; numai experiența se pune în legătură cu obiectul, însă obiectul empiric este fenomenal, deoarece percepția care îl indică este o modificare a subiectului perceptor și totodată se referă la ceva individual și izolat. Percepția este numai semnul lucrurilor, nu chiar lucrul; însă pentru noi, practic, altă obiectivitate decât cea empirică nu e cu putință. A fi obiectiv este a fi perceput, a fi conținut de conștiință. Principiul conștiinței este respectat mai consecvent de empirism decât de raționalism. Nu cunoaștem obiectele metafizice, ci numai reflexul lor subiectiv. Empirismul tinde spre idealism subiectiv, servindu-se metodologic de o analiză psihologică a cuprinsului conștiinței.

Concurs de scenarii 

Nu banii aduc fericirea. Cel puțin nu pentru mine. Nu am nevoie de mulți bani ca să fiu fericit. Banii mulți te fac lacom și avar. Din cât ai, din atât vrei tot mai mult. Trebuie să te întinzi cât ți-e plapuma.

Oglinzi în care am rămas

De brațu-i diafan prinsesem Luna plină   

Și-am revenit din deznădejdi ce nu le-nțelegeam, 

Porunca a șaptea previne infectarea

         De mai bine de două luni de zile, pe toate canalele media (posturi radio & TV, presă scrisă, portaluri online și print) se transmit recomandările generale de sănătate publică ce previn răspândireainfecției COVID-19 (COrona VIrus Disease-2019) produsă de noul coronavirus (SARS-CoV-2), apărut așa cum știm în decembrie 2019 în China (orașul Wuhan).Teama de pandemie duce în țara noastră la măsuri nu doar extreme, ci și ilare care par a nu se mai sfârși.

OMUL ȘI AVEREA

                   Mijlocul unei zile de iulie; căldură mare. Tractoriștii se trăseseră la umbra unui tufan uitat din alte timpuri pe Dealul Vulpii. Mâncaseră, trăseseră ceva mai rece la măsea și acum se tolăniseră până când trecea „crăpătul cel mare”.

 ALEGERE DE PRIMAR 

                            Mai ușor schimbi cursul unui fluviu,   decât caracterul unui om.

Proverb chinezesc

         Era a patra zi de când Năsturică Nagâțu nu lipsea de la cârciumă. E drept, și până atunci o frecventa, dar mai rar și nu pleca pe atâtea cărări. Acum era însă în timpul campaniei electorale.

ÎNTÂMPLĂRI  DE  VARĂ ȘI DE IARNĂ

   de Melania Rusu Caragioiu

Cum pământiul se rotește în jurul soarelui,  acesta primește cu mărinimie și mângâierea razelor dulci, dar și momentele,  uneori cam lungi, ale ,,soarelui cu dinți”. Astfel Doamna Ria Draaisma din Olanda, chemată de soarele verii litoralului românesc și a vocației sale, a venit să petreacă un sejur la Mamaia, dar nu singură ci împreună cu nepoata ei. De fapt acea nepoată este fiica familiei de vietnamezi adoptați de soții Draaisma.

Of România mea!

Sâmbătă, din păcate am trăit un episod din România adevărată. Cum se-ntâmplă de obicei și conform Legilor lui Murphy, dacă e să te apuce o durere de măsea, te apucă vineri seara. Nu m-a durut măseaua, ci mi-a căzut o lucrare la un dinte din față, lângă caninul stâng. Urma Paștele și trebuia să plec la țară, așa că m-am hotărât ca a doua zi să trec pe la Urgență să o fixez. Așadar la 07.10, eram prezent la Spitalul Județean, la Urgențe Stomatologice, unde mă întâmpină asistenta, o tânără de 35 de ani din Leu, care îmi spune că trebuie să vină imediat și doamna doctor, că a fost schimbul de tură. Îi expun și arăt problema mea, îmi zice să aștept că poate doamna doctor are atât de necesarul ciment să-mi fixeze lucrarea. Ei, la urgență nu au în dotare așa ceva, dar poate are doamna doctor de pe la ea de la cabinet. Aștept. 7.20, 7.30, 7.45 și iată victorie 7.52 ora când apare doamna doctor. Acum eu nu știu la ce oră a plecat doamna doctor ce fusese de gardă noaptea, dar sigur, cel puțin pentru o oră, Craiova a rămas fără medic la Urgențe Stomatologice. Nu mă miră. Au fost ani buni când acest serviciu nu exista. Asistenta îmi confirmă că de circa nouă ani e înființată urgența pe stomatologie.