Șt. O. Iosif: Vesele semnale

Interior burghez de N. Grigorescu

Vesele semnale

Nu plouă, norii, nici nu vor să treacă…
Stau în halat, privind mahmur afară;
Mi-e lene rău; urîtul mă omoară;
Deschid fereastra: pîcla mă îneacă.

Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară;
O dimineaţă umedă, posacă,
Pătrunde în odaia mea săracă…
O, de s-ar face-odată primăvară!

Dar… fulger alb a scăpărat în zare:
Se mişcă norii, izbucneşte ploaie:
Prelung şi surd un tunet vuie, creşte,

Răzbubuind voios în depărtare!
Eu joc de bucurie prin odaie,
Şi-n pod o rîndunică-mi ciripeşte…

Sursa: https://www.tititudorancea.com/z/stefan_octavian_iosif_vesele_semnale.htm

Un comentariu la „Șt. O. Iosif: Vesele semnale

  1. Jos Burghezia! Noi vom pune pe perete!
    Tablouri cu ilustrele lozinci! Portrete! Etichete!
    Bargrafuri! Barbi! Si-atatea Putineiuri,
    incat! – feriti ! – ca-n fata rosiei lave ard…
    Pompeiuri!

    si slava in carambi de cizme intra si-n saloane!
    sa le pupati – augustele –
    ce binefacatoare! – de icoane!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.