Dan Ionescu: Efemeride. Musca pe nas

Musca pe ghimpe
  1. Musca

În față, la intrarea în instituție,

stau de vorbă cu M. Răzvan (care, încurcat de mască,

o mută, când sub nas, când sub bărbie. Nu-i trece prin cap

s-o dea jos, plasând-o în buzunar).

Îl las să înșire nemulțumiri pe bandă rulantă,

despre inutilitatea de a purta mască.

Eu cred contrariul…

Pe poartă,

cu viteză, în rochie multicoloră și echipată regulamentar

(cu masca pe figură),

intră Alina P. – cară o plasă în mână (mai grea decât e ea acum,

în plină cură).

-Stai! i se adresează Răzvan,

cu mâna îndreptată să-i prindă musca de pe nas. Alina, docilă,

se apropie de el, îl îndeamnă s-o scape de povara minimală.

Mâna părea un excavator amenințând o floare.

-Ce înseamnă să vezi musca! (Observ cu voce tare).

-El poartă ochelari.

După ce i-a justificat gestul, Alina dă să plece.

-De mâine, îmi iau ochelari, să văd și eu musca! (am lansat promisiunea,

din plan secundar).

Secundarul de la ceas a sfărâmat fără milă timpul pauzei.

Răzvan se întoarce spre mine, cu ochii deschiși mai larg de sub lentile,

mulțumit că a făcut o faptă bună. Lui Domnu i se închină iar.

Ne reluăm dialogul despre orice aparținând sezonului autumnal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *