Oglinzi în care am rămas

De brațu-i diafan prinsesem Luna plină   

Și-am revenit din deznădejdi ce nu le-nțelegeam, 

Porunca a șaptea previne infectarea

         De mai bine de două luni de zile, pe toate canalele media (posturi radio & TV, presă scrisă, portaluri online și print) se transmit recomandările generale de sănătate publică ce previn răspândireainfecției COVID-19 (COrona VIrus Disease-2019) produsă de noul coronavirus (SARS-CoV-2), apărut așa cum știm în decembrie 2019 în China (orașul Wuhan).Teama de pandemie duce în țara noastră la măsuri nu doar extreme, ci și ilare care par a nu se mai sfârși.

OMUL ȘI AVEREA

                   Mijlocul unei zile de iulie; căldură mare. Tractoriștii se trăseseră la umbra unui tufan uitat din alte timpuri pe Dealul Vulpii. Mâncaseră, trăseseră ceva mai rece la măsea și acum se tolăniseră până când trecea „crăpătul cel mare”.

 ALEGERE DE PRIMAR 

                            Mai ușor schimbi cursul unui fluviu,   decât caracterul unui om.

Proverb chinezesc

         Era a patra zi de când Năsturică Nagâțu nu lipsea de la cârciumă. E drept, și până atunci o frecventa, dar mai rar și nu pleca pe atâtea cărări. Acum era însă în timpul campaniei electorale.

ÎNTÂMPLĂRI  DE  VARĂ ȘI DE IARNĂ

   de Melania Rusu Caragioiu

Cum pământiul se rotește în jurul soarelui,  acesta primește cu mărinimie și mângâierea razelor dulci, dar și momentele,  uneori cam lungi, ale ,,soarelui cu dinți”. Astfel Doamna Ria Draaisma din Olanda, chemată de soarele verii litoralului românesc și a vocației sale, a venit să petreacă un sejur la Mamaia, dar nu singură ci împreună cu nepoata ei. De fapt acea nepoată este fiica familiei de vietnamezi adoptați de soții Draaisma.

Of România mea!

Sâmbătă, din păcate am trăit un episod din România adevărată. Cum se-ntâmplă de obicei și conform Legilor lui Murphy, dacă e să te apuce o durere de măsea, te apucă vineri seara. Nu m-a durut măseaua, ci mi-a căzut o lucrare la un dinte din față, lângă caninul stâng. Urma Paștele și trebuia să plec la țară, așa că m-am hotărât ca a doua zi să trec pe la Urgență să o fixez. Așadar la 07.10, eram prezent la Spitalul Județean, la Urgențe Stomatologice, unde mă întâmpină asistenta, o tânără de 35 de ani din Leu, care îmi spune că trebuie să vină imediat și doamna doctor, că a fost schimbul de tură. Îi expun și arăt problema mea, îmi zice să aștept că poate doamna doctor are atât de necesarul ciment să-mi fixeze lucrarea. Ei, la urgență nu au în dotare așa ceva, dar poate are doamna doctor de pe la ea de la cabinet. Aștept. 7.20, 7.30, 7.45 și iată victorie 7.52 ora când apare doamna doctor. Acum eu nu știu la ce oră a plecat doamna doctor ce fusese de gardă noaptea, dar sigur, cel puțin pentru o oră, Craiova a rămas fără medic la Urgențe Stomatologice. Nu mă miră. Au fost ani buni când acest serviciu nu exista. Asistenta îmi confirmă că de circa nouă ani e înființată urgența pe stomatologie.

DISTIHUL SIMONEI

Al stăruinței fiu ales
Poartă numele SUCCES!

Viteza luminii și viteza gândului

Ce orizonturi largi îți poate deschide lectura! Cu cât citim mai mult cu atât ni se deschid noi perspective asupra lumii. De fapt asta e menirea noastră. Să ne elevăm. Să cunoaștem cât mai mult din tot ce ne înconjoară.

DISTIHUL NEANTULUI

Pe-ntinsa timpului cărare,
Nimic – a mea potecă pare!

Fericirea deplină

M-a impresionat ieri un gest a doi oameni de la țară. În weekend, am fost la Rânca. Pe drumul de întoarcere, ne-am abătut pe la Mânăstirea Cămărășești și prin satul copilăriei mele. Am trecut pe la casa unde am copilărit, am retrăit câteva clipe emoția copilăriei iar la plecare, am luat apă de la o fântână din apropiere care, se spune, are calități echivalente cu izvorul 12 de la Olănești. La fântână, mai erau două persoane cu un matiz roșu și aveau trei bidoane de cinci litri. Au văzut că mă grăbesc și m-au lăsat să iau înainte. Am zis că nu mă grăbesc și că mai stăm de vorbă. Când le-am spus al cui nepot sunt, dialogul a devenit mult mai lejer. Am tot vorbit și povestit despre oamenii copilăriei mele până ce au umplut cele trei bidoane. Și acum devine interesant. Ce m-a impresionat? După ce și-au pus bidoanele în mașină, nu au plecat. Am mai stat de vorbă. Mi-au povestit că sunt singuri. Copiii sunt la casele lor. Unul chiar în sat. Restul, plecați. Ce să faci în sat? Numai pensionari și câțiva tineri care nu au avut curajul să plece să muncească dincolo.