
Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răslețită pe strunele-nvechite,
Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răslețită pe strunele-nvechite,
Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
DISTIHUL CINEI DE TAINĂ
Grăit-a Învățătorul ucenicilor spălați
Un Adevăr etern: ,, – Nu toți sunteți curați!”
Oamenii Mari sunt la fel de mari
Și-n lucrurile mici, făr-a fi …Cezari!
DISTIH – RIPOSTĂ
Spre-a ne goni idiosincrasia – ca scrimera,
Cu ploi, luna Prier schimbat-a calimera!
În căutarea CLASEI PREGĂTITOARE
Colind, pe jos, prin SPAȚIU – un pustiu,
De-atâta Infinit, TIMPUL mă doare…
MATERIA decis-a (chiar nimic nu știu):
– La Școală, să înveți IDEEA salvatoare!
DISTIHUL LUI EOL
Ești încă Zeu, doar pentru-al tău cânt,
Ce …mișcă inimile morilor de vânt!
DISTIH CU GOPO
Atâtea bipede ființe, în realitate,
Respiră ca-n desene animate!
S-a spus adesea că veacul al treisprezecelea al erei creştine a fost cel mai misterios din istoria Românilor. De fapt, secolul al treisprezecelea nu a fost nici mai mult, dar nici mai puţin misterios decât mia de ani scursă între retragerea aureliană din anul 272 şi bătălia de la Posada din anul 1330.
Continuă să citeștiDISTIHUL GENIULUI DE MARTIE
Cerul împlinit-a primăverii chita
Cu a stelelor floare – NICHITA!
ELIXIR FLUID
De când mă știu, înamorat sunt de ploaie…
Să uit nu pot când primordialul fâș