DISTIH CU GOPO

Atâtea bipede ființe, în realitate,
Respiră ca-n desene animate!

S-a spus adesea că veacul al treisprezecelea al erei creştine a fost cel mai misterios din istoria Românilor. De fapt, secolul al treisprezecelea nu a fost nici mai mult, dar nici mai puţin misterios decât mia de ani scursă între retragerea aureliană din anul 272 şi bătălia de la Posada din anul 1330.

DISTIHUL GENIULUI DE MARTIE

Cerul împlinit-a primăverii chita
Cu a stelelor floare – NICHITA!

ELIXIR FLUID

De când mă știu, înamorat sunt de ploaie…
Să uit nu pot când primordialul fâș

DISTIHUL LUI PINOCCHIO

În fine, și Adevărul s-a privatizat…
Posesor e numai Fariseul specializat!

Compromis managerial

Fără buget, plătită prost,
Surprinsă în călduri, de …Post,

În liniştea nopţii, undeva, în surdină,
acordurile unui saxofon,
în cercuri de timp, adie briza vântului.

DISPREȚUL ILIADEI

Degeaba pari azi un Ahile,
Rămâi în epopei șomer,

Cu ceva vreme în urmă (mai precis in concediul din anul 2007) am citit o carte extraordinară despre I.L.Caragiale. E scrisă de un colectiv de autori. M-am convins, dacă mai era cazul de faptul că literatura română naşte adevărate genii. Caragiale e cu siguranţă un mare geniu. Scrierile lui sunt de actualitate şi astăzi. Sunt convins că scrisoarea lui pierdută se va juca cu casa închisă şi peste cîteva sute de ani. Am văzut de curând o ecranizare cu Claudiu Bleonţ. Elementul de noutate era laptopul de pe biroul lui Tipătescu.

RARA AVIS

Și, totuși, cei ce-aprind Lumini –
În fața cărora te-nclini –

Continuă să citești →