Din amintirile ultimilor proscrişi. Proză, de Ion R. Popa

         Deşi, calendaristic, vara trecuse şi începuseră să apară semnele toamnei, pe timpul zilei căldura continua să fie înăbuşitoare.

         În faţa secţiei de învăţământ raionale, veniseră încă de dimineaţă câteva zeci de învăţători şi profesori, sau cel puţin pretendenţi pentru asemenea posturi, de toate vârstele, cu speranţa că vor obţine repartiţie la o şcoală cât mai apropiată de Oraş, după cum sperau cei mai mulţi, sau cât mai apropiată de domiciliu, după cum sperau câţiva. Posturi se găseau din plin, aflându-ne în perioada când fuseseră înfiinţate multe şcoli elementare la sate. De aceea, nenumărați tineri, în special absolvenţi de liceu care nu reuşiseră la facultăţi, sperau să prindă un post pentru a nu pierde timpul în van.

Continuă să citești

Taina scrisului. Eseu, de Milena Munteanu

Taina scrisului

Intrigantă invitație la dezvăluire. Scrisul pare să fie o revelare a  adevărurilor tale. O descătușare. Taina se poate referi la resorturile care impun o astfel de eliberare. Să fie vorba despre magma  interioară care se cere mărturisită pe hârtie? Despre resorturile intime care de multe ori rămân necunoscute, dar care i se relevă scriitorului, în timpul creației?

Continuă să citești