Era spre sfârşitul verii. Crângăşenii abia terminaseră treierişul şi urmau să se pregătească de culesul porumbilor şi al viilor. Toamna se anunţa lungă şi frumoasă, după o vară care, de la Sfânta Maria, nu mai avusese ploi. Lipsa acestora, spuneau bătrânii, făcuse ca greierii să aibă „concerte” tot mai susţinute, seară de seară.
ANTIEPITAF
Foaie verde strugurel,
Suntem beți de Păstorel…
Foicică vers de viță,
Poetul de rime-i criță!
Eliberat din arestul de la Capu-Dealului, Emanoil Călugăru s-a îndreptat spre căminul cultural din localitate, unde aflase că urma să aibă loc deschiderea învăţământului ideologic pe anul şcolar în curs, la care participau toate cadrele didactice din raion.
Lecție de etică și axiologie
Glosează Cerul sprijinit de-un pom
Stingherului Pământ, un biet ..obiect mic.
Deşi, calendaristic, vara trecuse şi începuseră să apară semnele toamnei, pe timpul zilei căldura continua să fie înăbuşitoare.
În faţa secţiei de învăţământ raionale, veniseră încă de dimineaţă câteva zeci de învăţători şi profesori, sau cel puţin pretendenţi pentru asemenea posturi, de toate vârstele, cu speranţa că vor obţine repartiţie la o şcoală cât mai apropiată de Oraş, după cum sperau cei mai mulţi, sau cât mai apropiată de domiciliu, după cum sperau câţiva. Posturi se găseau din plin, aflându-ne în perioada când fuseseră înfiinţate multe şcoli elementare la sate. De aceea, nenumărați tineri, în special absolvenţi de liceu care nu reuşiseră la facultăţi, sperau să prindă un post pentru a nu pierde timpul în van.
În personalul de la ora 17,16, care trecea zilnic prin Frâncei spre Oraș, de mult nu se mai întâlniseră cei șase prieteni în același compartiment. Și-au ocupat locurile alături de alți doi călători ce veneau de peste munți, după cum erau îmbrăcați și după cum vorbeau.
IMPOSIBILĂ ÎNARIPARE
Dacă primești să te târăști
Și să devii hâdă omidă,
Poți folosi oricâte măști,
În veci, nu fi-vei acvilidă!
Dincolo, pe răzoarele Adevărului…
Cât suntem trup – scenă de viață,
Privim în noi ca prin oglindă…