Câtă goliciune, atâta caracter
Aleși, numiți – pe scară – granguri,
Îmbuibați de-averi și ranguri –
Câtă goliciune, atâta caracter
Aleși, numiți – pe scară – granguri,
Îmbuibați de-averi și ranguri –
Când te simți luat de ape
Copacii își aleg – când văd că vine ploaia –
Norii pentru cheful cu toată crengăraia…
Reformatorii, urmași ai Romei
Tulburător e să-nțelegi:
Dacă-ntr-o țară ( …oarecare) –
Al meu frate vitreg – Timpul…
În arhive-i știrea – fără a fi codată…
..Geamăn sunt cu Timpul, am… țipat deodată.
Dorobanți, comună mare, cu oameni harnici, care agoniseau venituri apreciabile din munca la ferma pomiviticolă, la cea piscicolă din bălțile Dunării, pe pământurile proprii devenite vaste grădini de legume și zarzavaturi sau bostănării, ale căror produse erau solicitate din plin pe piețele orașelor. Mai mult, chiar și terenurile însămânțate în mod tradițional cu plante tehnice și cereale deveniseră rentabile, mai ales dacă erau cultivate în suprafețe mari.
Bagheta mea
de Teodor Ionescu
ian. 2013
De mult, am vrut să am o baghetă magică.
Într-o zi, mi s-a părut că o am și am început să îmi pun dorințe. Sub ochii mei și sub efectul baghetei, o stradă care nu avea lampadare pentru jocul de seară al copiilor, a început să lumineze și din toate casele din zonă au ieșit băieți și fete, la joacă. Am prins curaj și am încercat să transform și planeta, din rotundă, ca un balon, să o fac plată ca să văd mai bine copiii din celălalt capăt al lumii. Dorința mi s-a împlinit și m-am bucurat la vederea lor. Ei erau la fel de exuberanți ca noi.
Ceasul din gară – autor FLORENTINA LOREDANA DALIAN (Slobozia/Ialomița)
PREMIUL II la Concursul Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ”
Pe-aici, prin gara asta părăsită prin care mai trece doar din când în când câte un mărfar, pe-aici au trecut oameni mari. Pe unde-or mai fi?