Low cost. Proză de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Fără să-mi dau seama, m-am obișnuit ușor și sigur cu Low Cost-ul, căci iată, pare o modă deja. De ceva ani buni, cunoșteam deja serviciile companiilor de transport aerian „de bajo precio”, zburasem cu Blue Air, cu WizzAir spre România, aducând astfel un prejudiciu Taromului, prima iubire. Încât aflând că ar fi falimentari  aveam chiar mustrări de conștiință într-o oarecare măsură, pentru că-i trădasem și alesesem de pe piața liberă a concurenței o altă companie ce-mi oferea călătoria la un preț democratic, derizoriu chiar. Preț conform cu vremurile de criză, cu salariile „milleuriștilor” spanioli, șomerilor sau a celor ca mine, fără venituri punctuale.

Continuă să citești

Stația de autobuz. Proză de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

        Traficul matinal se-mbină cu razele plăcute ale soarelui, cu pașii mărunți dar hotărâți ai doamnelor îmbrăcate cu rochii ușoare de vară, asortate cu gențile și săndăluțele cu tocuri. E luna lui cireșar și e puțin trecut de ora 8. Iau pulsul străzii așezată pe-o bordură cu funcție de banchetă. Măturăresele plimbă veșnicul sac galben de plastic, reutilizat și murdar, de-a lungul trotuarelor, adunând ici- colo câte-un rest de staniol sau chiștoace, ajutându-se din când în când și de vârful tenișilor. Observ o astfel de fătucă în acțiune; pare de 30 ani, poate are mai mult, dar aspectu-i este tineresc. Părul strâns cu elastic e decolorat de soare sau poate doar și l-a vopsit roșcat. Face dus-întors în stația de autobuz din spatele Universității. Vesta de serviciu reflectorizantă și portocalie pare mărimea XXL, sau poate tânăra o fi însărcinată, de vreme ce pare ”cu burtă”. Poartă mănuși galbene cu floricele roșii, probabil vreo nouă variantă a clasicelor mănuși menajere galbene și roz, din cauciuc. Se oprește la un coș de gunoi agățat de un stâlp și-l golește cu mâna dreaptă din mai multe căutări, după care își potrivește bluza la gât sau poate doar breteaua sutienului. Pare o albină ce-și cunoaște bine teritoriul, pleacă mai departe să măture pe lângă trotuar pe partea carosabilă, după care o zăresc cu mătura pe lângă băncile pe care stau așezați bărbați cu figuri de pensionari grizonați, cu caschete roșii sau bărbi și ochelari, majoritatea cu gentuțe tip borsete, grijulii cu ele. Un autobuz oprește și o voce de femeie se adresează  domnului din dreapta mea:

Continuă să citești

Un suflet nobil de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Silviu Bârsanu, OZN-ul boemei plastice craiovene/S13, ne-a părăsit. Candela veghează în noapte spiritul celui ce se armonizează cu ritmurile astrale, învăluindu-se cu raze de lumină în drumul spre eternul mister, veșnicia. Un capitol se încheie dar povestea continuă. O amintire grea și fascinantă a rămas. Cât de superb și înduioșător devine firul amintirii celui care-și devoalase apocalipsa la purtător a vieții, dăruind-o „într-un gest firesc, tangibil, în care sălășluiește sufletul tăcut al imaginației”. 

Continuă să citești

Generații ce conviețuiesc de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mereu s-a vorbit despre conflictul dintre generații. Am fost cu toții tineri și ne amintim de refuzul de-a semăna cu „babacii”, de-a ne comporta și îmbrăca precum aceștia. Voiam să ne deosebim de ei. Dacă pe vremea adolescenței mele conflictul era legat de rebeliunea vestimentară și-n materie de muzică, azi observ o adevărată evoluție și schimbare de atitudine din partea noastră, cei deveniți părinți-bunici-babaci. Era o formă de curaj și răzmeriță faptul că purtam „evazați”, cămăși cu guler mare și strâmte pe corp, blugi albiți sau „helance” și pulovăre „pe gât”. Rizibil, nu? Da, astăzi zâmbim și ni se pare absurd, însă știm bine că morala proletară nu admitea să ieșim din anonimat și tinerii ce îndrăzneau să își lase părul lung riscau să ajungă chilugi, erau ridicați de Miliție, adesea rași în cap drept pedeapsă…Ne plăceau Beatleșii, Led Zeppelin, Gloria Gaynor, pe când părinții ascultau mai cu drag romanțele și muzica autohtonă. Timpurile se schimbă. Acum patru decenii copiii se jucau pe stradă cu orele și cu greu îi mai strângeau părinții pe la casele lor. Acei copii azi sunt părinți ce privesc cu neliniște proprii copii care petrec ore-n șir închiși în camera lor, ocupați în fața unui ecran de telefon mobil, tabletă, calculator. Aceasta e forma preferată de joacă a copiilor noștri azi,  modul  lor de divertisment, de-a învăța chiar.

Continuă să citești

Ce înseamnă Crăciunul pentru mine. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Naşterea Domnului – cu bucurie, familie, tradiţii, casa împodobită

Naşterea Domnului – cu brad frumos, lumini colorate, ghirlande, globuri, steluţe

Naşterea Domnului – cu miros năucitor în casă de sarmale şi cozonaci, de arome de portocale şi vin fiert cu scorţişoară

Continuă să citești

Memoriile lui Alexandru Vaida Voievod. Articol de Geo Constantinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Memoriile lui Alexandru Vaida Voievod, unul din corifeii Marii
Uniri ai Transilvaniei cu Patria Mamă, de la 1918 și, la fel, unul dintre marii politicieni ai construirii și consolidării României Mari în
perioada interbelică, au fost scrise târziu, între anii 1945-1950, când
țara a fost ocupată de tancurile rusești, iar autorul era stigmatizat de
noul regim și gratulat cu domiciliu forțat în Sibiu.

Continuă să citești

Constantin Sănătescu – Jurnalul apocalipsei românești. Articol de Geo Constantinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Jurnalul generalului Sănătescu, apărut pentru prima dată la
Editura Humanitas, București, în 1993 (cu o prefață de Simona
Ghițescu-Sănătescu) aduce mărturiile la zi de pe frontul din Est ale
unuia din comandanții săi, atât de controversați, până la urmă, de
istorie.
Asta pentru că strategul român, Constantin Sănătescu (1885-
1947), general de cavalerie, a trebuit să poarte peste stepele nemărginite ale Rusiei o bravă oaste neînarmată și neechipată suficient, din
pricina corupției endemice din timpul lui Carol al II-lea, căreia i-a
căzut pradă însăși armata.

Continuă să citești

Moş Nicolae, adevăratul „Moş”. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am să vă spun un secret: eu îl iubesc pe Moş Nicolae cu muuuult mai mult decât pe Moş Crăciun. De ce? Pentru că primul este adevărat, în timp ce al doilea este o legendă, un personaj de poveste. Primul manifestă puterea sa prin minuni reale, în timp ce al doilea a cam deturnat semnificaţia reală a Crăciunului.

Continuă să citești