https://blog.revistaderecenzii.com/
Dorințele rămân dorințe și tentația tentație, indiferent de vârstă și loc. Iluzia fericirii stă adesea la îndemnă. Un decor de vis, un decor reconfortant în care îți poți găsi refugiul e una din opțiuni. Pleci dimineața, cu-n ochi pe kilometraj și cu altul spre peisaj. Faci o haltă și privești cu nesaț natura atunci când ai de ales: marea la dreapta și coasta muntelui la stânga. Iubirea pune oamenii în aceeași stare, nimeni nu poate rămâne indiferent la Mediterană când sufletul devastat de lirism trăiește o succesiune de impresii vizuale, olfactive, sonore. De cele mai multe ori îți trebuie un pretext ca să-ți faci de cap. Sărăcia face viața amară, adesea insuportabilă, însă există preocupări ce pot aduce mângâiere și câștig, chiar dacă acesta nu-i de natură materială. Ce-i cu adevărat important este starea de spirit, căci libertatea spiritului are importanța sa, e vitală ca aerul. E știut faptul că majoritatea bogaților nu văd mizeria celor săraci, ei cunoscând doar bonele, menajerele și grădinarii. Imaginația e un instrument ca toate celelalte. Inimile încep să bată mai repede gândind la zilele libere de sărbători sau week-end. Contemplarea naturii, interiorizarea , duc la stabilitate interioară, iar dragostea de viață vine din interior, ține de înțelepciune. Adeseori corpul îți cere să ieși din urbe, să îți relaxezi privirea, abandonând poluarea pentru a respira aerul pur al primăverii. Dacă escapada se acompaniază și de o masă excelentă într-un cadru vegetal, cu o gastronomie tipică sau una rafinată, cu-n meniu gastronomic, ce poți dori mai mult? E bine să ai preferințe, evitând atașamentele adesea nocive. O experiență în acest sens, completă, unică și de neuitat o poți avea pe Costa Blanca, locul unde natura e suportul ideal pentru lumina ce își așterne policromia încărcată de frumos.
Începând cu vârsta de 20 de ani oamenii sunt mai degrabă nefericiți în caruselul vieții pline de stres, alergând după realizări și împovărați de o mulțime de obligații apăsătoare. Pe de altă parte, cei trecuți de 50 de ani se simt mai împăcați cu viața și apreciază mai mult umorul și momentele relaxante la îndemână, conectându-se mai ușor cu lucrurile simple pentru a profita de serenitatea vieții. Ți-e foame? Spania are cel puțin 250 000 restaurante, din care peste 9600 numai în Comunitatea Valenciană, care oferă mult mai mult decât soare și plajă la marea Mediterană. Aceasta nu e renumită doar pentru paella ”bronzată”, chiar dacă orezul e un ingredient indispensabil în bucătăria valenciană, vezi alicantină. Cultivarea orezului a început cu romanii (spun istoricii), dar s-a dezvoltat odată cu invazia musulmană din anul 711. În secolul XIX cultivarea orezului a fost însă interzisă o perioadă datorită bolilor ce se puteau propaga în apa stagnantă a culturilor de orez. În prezent există mai mult de o sută rețete diferite ale paellei și variantele sale: a banda,cu bacalao/morun, conopidă și năut, pește și sepia, orez negru și sepia, cu iepure, cu pui, cu melci sau cu homar, orez caldero sau meloso, fideua etc. Celebra rețetă valenciană originală folosește trei variante de orez alb și integral diferit: Bomba, Sinia și Bahia. Gastronomia mediteraneană beneficiază de bogăția mării, căci e de-ajuns să te apropii de porturi pentru a descoperi cel mai savuros pește și o serie de moluște precum salmonetele de Calpe, gamba vărgată în Denia, languste sau aricii de mare de Alicante. Sunt restaurante ce oferă un produs marin preparat într-o mare varietate de feluri, astfel încât în zona Costei e greu să poți rămâne indiferent și să nu deguști bucătăria pescărească a litoralului. Preparatele cu ingrediente locale sunt o tradiție spaniolă. Ar fi însă simplist să credem că celebra paella e un fel tipic alicantin sau valencian. Provincia oferă un întreg mixaj de tradiții culinare din toate continentele. A voiaja e o stare de spirit, poți proba bucătăria lumii întregi doar intrând într-un restaurant să mănânci în oraș cu prietenii, în doi sau cu familia. Nu-i nevoie să traversezi oceanul sau să ajungi în Franța pentru a-ți răsfăța papilele gustative cu gastronomia lor renumită. Mâncare thailandeză, cubană, mexicană, japoneză, chinezească, te așteaptă! Vrei o carne ca-n Argentina acompaniată de un sos chimichuri? Găsești! Pentru o delicioasă pizza, paste sau antipasti, bucătăria italiană e un pariu câștigat, datorită mâncării simple, proaspete și cu-n număr limitat de ingrediente de maximă calitate. Cine n-a mâncat vreodată delicioasele spaghete bolognese sau carbonara, lazanes, o ciorbă minestrone sau câteva antipasti? Cât privesc delicioasele și inegalabilele pizze, merită statuie cine a inventat-o. Crochetele piemonteze cu sos de ceapă caramelizată, de neuitat! Un meniu italian obișnuit sau unul de zile festive, de ce nu? Atenție, însă! Iubitorii de paste le mănâncă doar cu furculița, fără să le taie și fără să utilizeze lingura. În restaurantele italiene găsești și deliciosul vol au vent umplut cu sufleu de foaie, brânză de capră gratinată la cuptor cu miere de castane, acompaniate de legume de sezon rumenite și servite pe un pat de polenta– mămăliguță. Ravioli (din făină integrală) umplute cu migdale crocante, dovlecel și ricotta, ori tagliatele cu ou șitocană de calamar și scoici, urmate de un sorbet de lămâie sau un pahar de limoncelo. Iubitorii de carne roșie pot opta pentru friptură de vită la grătar cu vin Bardolino și prăjitură de porumb sau un ossobuco milanez. Desertul casei pe bază de mascarpone și fructe cristalizate e o variantă reușită a tipicului tiramisu. Pentru mese festive poți opta pentru o cremă de gambas, rulou de somon afumat cu cremă de ricotta și caviar, homar în suc propriu, doradă sălbatică cu ceapă, sau săculeț umplut cu pește lenguado(calcan), costiță și cremă aromatizată cu brandy la cuptor, desert, fructe, cafea, cava (șampanie spaniolă). Frumusețea se manifestă în multe forme când ne gândim la om. Dar frumusețea poate fi și un loc sau un moment concret. La soare și cu picioarele în apă, totul îți pare mai gustos când te bucuri de liniște și întinderea relaxantă albastră a mării și-a cerului. Tradiția artizanală a mânăstirilor pune în evidență deserturile cele mai apreciate ale zonei: înghețata și turonul de Xijona, ciocolata Villajoyosa, stafidele de Vinalopo, nisperos (nefle) din Callosa den Saria, curmalele din Elche, alături de-un delicios vin de Teulada, putând opta și pentru vinurile roșii din Comarca de Jalon, sau pentru cele albe cu origine alicantină. Dorești o băutură dulce și vitaminizată în același timp? E cazul să deguști autentica horchata de chufa. Noile talente Master Chef și-au câștigat popularitatea nu doar pentru inovație, ci pentru că respectă produsele de origine mare- Terra și ingredientele de calitate. Este apreciată dieta mediteraneană cu rețetele sănătoase și simple moștenite de la bătrâni, care includ adesea pe lângă bogăția mării și: usturoi verde, sparanghel, ciuperci, avocado, dovleac, dovlecei, fasole, avocado, grenadine, măslinele și uleiul de măsline, citricele, ierburile aromatice etc. E un obicei culinar să începi masa cu o salată de tomate crețe de Muchamiel, proaspete și savuraose, urmată de o carne bună de la fermieri, acompaniată de alcachofa (anghinare), ardei gras sau vinete. Dumnezeu pare să fi binecuvântat aceste minuni din la huerta/ grădină-livadă. Adevăratul lux poate fi și o senzație sau ascultarea propriei intuiții. Frumusețea e cel mai bun medicament, dar cel mai dificil lucru e să îți reușești viața. Mănâncă, roagă-te, iubește, e un îndemn la modă azi.
Alicante– casa primăverii e unul din primele sloganuri turistice ale Comunității Valenciana. Bucuria – sinonim de frumos (bucuria= frumos în limba albaneză). Capitală de provincie, în ciuda crizei prelungite , orașul rămâne demn și atractiv, oferind în părți egale: marea cu multiplele sale atracții, cea mai agreabilă climă și o cultură milenară. Istoria acestuia e legată de mare, de soare și de diferitele sale tradiții. De la anticul Lucentum până la moderna Plaza de Los Luceros, Alicante se inundă de lumină. Guvernele se schimbă, crizele și moda vin și pleacă, orașul rezistă. Toate trec, dar lumina cu puterea sa magică îl menține de peste 3000 de ani. Cu vedere la Mediterana, pe străzile tipice cu arhitectură centenară ori la umbra piațetelor , terasele fac parte din cotidianul spaniolilor și al turiștilor. În inima orașului , la intersecția câtorva străzi apare o spectaculoasă terasă Bistroul Teatrului, cu soare, umbră și lume guapa (frumoasă), unde se pot degusta preparate de o inegalabilăcalitate gastronomică și cele mai bune vinuri sau cocktailuri de autor. Viața nu face zgomot. Oamenii știu că ea trece atât de ușor și adesea vezi cum ți-a trecut printre degete. Suntem dependenți afectiv de foarte multe lucruri…
E marți și după un intens sfârșit de săptămână, Manolo profită de ziua liberă pentru a se odihni și petrece ziua în familie. Dar oricât ar vrea, nu-și poate împiedica gândurile ce-i dau târcoale și se acumulează: plata facturilor, reparații, concediul Paquitei, noile rețete postate pe FB, o altă inedită rețetă cu sepia și miere pe care o vor proba chiar azi. La prima oră face piața, salută câțiva cunoscuți întâlniți pe la standuri și promite să revină pentru o cafea. Privește cu ochi de cunoscător standul de pește unde vânzătorul pregătește patul de gheață sfărâmată, aranjând apoi cangrejos, macrouri, sardine, boquerones (anșoa). Azi nu va lua pește, însă joi va merge în port să cumpere direct de la pescarii sosiți de pe mare în la lonja. Piața-i plină azi, localnicii se amestecă cu turiștii, atmosfera e plină de viață, colorată. Bucătăria micului său local e ținută de Rosa, aceasta moștenind meseria de la bunica ei, fiind a treia generație la plită, menținând tradiția gastronomică a familiei și păstrând încă rețetele bunicii. Fiul și fiica îi dau o mână de ajutor în timpul vacanțelor, Andres studiind hosteleria și visând să aibă propriul restaurant într-o zi, cu o gastronomie avangardistă. Sunt multe astfel de familii care au muncit dur, care trăiesc pentru și din munca de patroni –bucătari , cu vise și adesea cu sacrificii, oameni conștiincioși și cu zâmbetul pe buze, bucuroși de-a vedea clientela mulțumită revenind.
Te așezi pentru o cafea la o terasă sau pentru un meniu, o porție de mohama sau o tapa și un pahar de vin la o masă cu vistas (vedere spre peisaj), fiecare restaurant, bistrou sau cafeteria are o istorie și un șarm aparte în natura specifică Mediteranei. Alicante, Villajoyosa, Benidorm, Albir, Alfaz del Pi, Altea, Calpe, Denia, Benisa, Moraira, cândva vizitate doar de pirați în căutare de sclavi, azi sunt puncte cheie ale rutei gurmet din Costa Blanca. La umbra palmierilor, în grădini cu măslini centenari, la terase cu garduri vii de jasmin parfumat și de buganvile colorate, în incinta clădirilor cu pereți vechi din piatră sau a caselor albe tipice, descoperi cu încântare preparate culinare tradiționale din fazan, miel, rabo de taur, iepure sau potârnichii, pateu artizanal de la casa, gazpacho andaluz sau varianta sa modernă din căpșuni, pește de la Bahia copt în sare sau pe grătar, estofado sau freidura, deserturi tipice ca: mil hojas casera, flanes, cabeza de angeles, cremă catalană, tartă de brânză cu fructe de pădure etc. Vegetarienii și celiacii pot avea plăcute surprize, nelipsind felurile pe bază de vegetale și ierburi proaspete. Pentru o escapadă gurmandă, o veladă romantică sau alte evenimente, tradiția, inovația și modernitatea întregesc evantaiul gastronomic. Că sunt iubitori de sport montan sau acvatic, pasionați de drumeții, de safari, de arheologie, de dancing, de tradițiile ce țin de Semana Santa, Las Fogueras, Moros și Cristianos, coride, tineri și vârstnici, toți coincid și împărtășesc gastronomia Costei Blanca. De amintit e faptul că Benidormul (denumit New Yorkul Mediteranei) e cea mai cunoscută destinație turistică, având cele mai multe zgârie nori pe cap de locuitor și pe metru pătrat, după New York. Dacă în secolul al XVIII-a acesta avea doar 220 locuitori, grație pescuitului și mai apoi dezvoltării turismului din secolul XX, populația stabilă este în prezent de peste 100 000, depășind 500 000 cu turiștii străini care apreciază nu doar plaja excelentă, clima și serviciile turistice, dar și ambianța nocturnă, cât și relația calitate/preț.
Aproximativ o mie milioane de oameni suferă de malnutriție, foame și mizerie în lume. O treime din mâncarea ce se produce pe planetă se pierde: 4 bilioane de mere pe an, spre exemplu. Mulți Chefi- bucătari de renume se transformă în pionieri ai echilibrului alimentar, pregătind bucate pentru săraci cu restul de ingrediente din renumitele lor restaurante. Inițiativa nu e nouă, călugării și călugărițele au împărțit de-a lungul secolelor în comedores pâinea lor cu nevoiașii…