Moștenirea monarhului Shakespeare
Pe scena lumii mele de regi, lorzi și stafii
Se joacă doar o dramă: A FI sau A NU FI!
Dar, CUM VĂ PLACE teatrul – ecou de cucuvea,
Făcut-ați comedia un tragic A AVEA…
Dilema răzeșilor lui Ștefan
– Până ieri, Măria Ta, din Banat și – hăt – la Ieși,
Slujeam drept frați-megieși…
Strigăt peste veacuri
Ștefan – de la Putna – întreabă:
– Unde-s moldovenii mei de treabă?
Chris Simion – Ce ne spunem când nu ne vorbim
Chris Simion face teatru independent cu sala plină de 14 ani, a scris opt cărți și visează la o casă adevărată pentru trupa de actori pe care a fondat-o alături de scriitorul francez Pascal Bruckner. Teatral și spectaculos, destinul lui Chris Simion a fost decis prin… simpla aruncare a unei monede în aer.
– Mamă, de ce inima mea bate o singură dată?
În primăvară
Înflorise liliacul tânăr
și-l contemplam.
Dacă în suflarea vântului
sau la un firav curent creat de fuga,
pe lângă pom, a unui cârd vesel de copii,
cădea o floare, din rază părea desprinsă.
Schimbări în primăvară
Fiecare pom acum pare, în locul lui, pe culmi,
o mare de floare. Vântul, sâcâitor pescăruș, care-i răpește
din forma ovală un punct sau o linie,
dacă-i mai năprasnic la fire,
și-l lasă în ochii noștri, la vedere,
mai prăpăstios,
o gură certăreață în aprilie.
Amintiri despre Caragiale
Cu ceva vreme în urmă (mai precis în concediul din anul 2007), am citit o carte extraordinară despre I.L.Caragiale. E scrisă de un colectiv de autori. M-am convins, dacă mai era cazul, de faptul că literatura română naşte adevărate genii. Caragiale e cu siguranţă un mare geniu. Scrierile lui sunt de actualitate şi astăzi. Sunt convins că scrisoarea lui pierdută se va juca cu casa închisă şi peste câteva sute de ani. Am văzut de curând o ecranizare cu Claudiu Bleonţ. Elementul de noutate era laptopul de pe biroul lui Tipătescu. Continuă să citești
