În primăvară
Înflorise liliacul tânăr
și-l contemplam.
Dacă în suflarea vântului
sau la un firav curent creat de fuga,
pe lângă pom, a unui cârd vesel de copii,
cădea o floare, din rază părea desprinsă.
Poem de primăvară*, de Dan Ionescu
1
Arhive categorii: Din manuscrise
Poem de primăvară*, de Dan Ionescu
Schimbări în primăvară
Fiecare pom acum pare, în locul lui, pe culmi,
o mare de floare. Vântul, sâcâitor pescăruș, care-i răpește
din forma ovală un punct sau o linie,
dacă-i mai năprasnic la fire,
și-l lasă în ochii noștri, la vedere,
mai prăpăstios,
o gură certăreață în aprilie.
Amintiri despre Caragiale. Prezentare, de Adi Popescu
Amintiri despre Caragiale
Cu ceva vreme în urmă (mai precis în concediul din anul 2007), am citit o carte extraordinară despre I.L.Caragiale. E scrisă de un colectiv de autori. M-am convins, dacă mai era cazul, de faptul că literatura română naşte adevărate genii. Caragiale e cu siguranţă un mare geniu. Scrierile lui sunt de actualitate şi astăzi. Sunt convins că scrisoarea lui pierdută se va juca cu casa închisă şi peste câteva sute de ani. Am văzut de curând o ecranizare cu Claudiu Bleonţ. Elementul de noutate era laptopul de pe biroul lui Tipătescu. Continuă să citești
MARTIRII LUI EROS – EMINESCU ŞI VERONICA, Roman de Ion Ionescu – Bucovu. Prezentare, de Liliana-Corina Glogojeanu-Boia
MARTIRII LUI EROS – EMINESCU ŞI VERONICA
La prima lansare a romanului la Bucureşti, Eugen Popescu-Directorul agenţiei Romanian Global News – a spus câteva fraze care mi-au rămas întipărite în suflet: “A scrie un roman despre dragostea lui Eminescu cu Veronica Micle este o adevărată aventură. Mai întâi, că despre Eminescu s-a scris enorm şi al doilea, critica literară este foarte exigentă cu asemenea opere. Doar doi mari scriitori s-au aventurat într-o asemenea întreprindere. Este vorba de Lovinescu cu „Mite” şi „Bălăuca” şi Cezar Petrescu cu „Romanul lui Eminescu”. Nici unul şi nici altul nu au reuşit să cuprindă toată perioada dragostei celor doi poeţi, adică de la Viena până la sfârşitul vieţii lor.
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu
“Când am citit cum zâmbetul râvnit
i-l săruta pe gură Lancelot,
acesta ce mi-e-n veci nedespărţit
mă sărută şi-un freamăt era tot;
de-atunci nicicând n-am mai citit ‘nainte
căci pentru noi fu cartea Galeot.”
Secretul – Rhonda Byrne. Selecție și prezentare, de Adi Popescu
Secretul – Rhonda Byrne
După ce ne-a demonstrat că este suficient să ne dorim fericirea și prosperitatea, pentru a beneficia de miraculoasa putere a Legii Atracției, Rhonda Byrne ne pune acum la dispoziție un instrument prin care sa putem profita la maxim de magnetismul universal: recunoștința.
Pentru a atrage lucrurile bune, trebuie în primul rând să fim recunoscători față de ceea ce avem. Nerecunoștința nu va atrage decât alte lucruri care ne vor adânci sentimentul de lipsa și insatisfacție, de aceea e necesar să trăim în primul rând mulțumirea autentică față de posesiile prezente. Recunoștința pentru ceea ce suntem și ceea ce deținem ne pregătește să primim ceea ce ne dorim, iar intențiile de recunoștința față de împlinirile viitoare amplifica puterea de atracție a gândurilor noastre.
Mărturii* deosebite de pe vremea ocupației (Primul Război Mondial)
Mărturii* deosebite de pe vremea ocupației (Primul Război Mondial)
Am luptat în regimentul doi Cloșca, numit pe front până în ziua de 27 noiembrie, când am căzut prizonieri în apropierea râului Grigor, județul Prahova. Dușmanul ne înconjurase din toate părțile și noi voiam să spargem cercul. N-am putut, cu toate sforțările noastre, pentru că nemții erau mulți și din toate părțile. Am stat închis în Ploiești, în Școala primară. Acolo am stat nouă zile și nouă nopți, fără să ne dea o bucățică de pâine, decât apă rece. Păduchii se înmulțeau din zi în zi. În școală făceau focuri din băncile copiilor, unde ne păleam cămășile, ca să moară păduchii. Încep să ne dea la patru inși câte o varză albă. Trecând trei zile, ni se da câte un pesmet de fiecare prizonier, iar după alte trei zile, ne dădeau la cinci prizonieri, o pâine.
Jocurile populare românești
Jocurile populare românești
Cele mai cunoscute jocuri populare românești, preferate de sătenii de la șes, deal și munte, în toate regiunile țării, sunt:
În Bucovina: Arcanul, Alunele, Dorneasca, Hora Unirii, Hora Bucovinei, Horodinca, Mândra, Oița, Piculeana, Roata, Ruseasca, Maramoaica, Sârboaica.
În Maramureș: Huțulia (horă urmată de sârbă), Roata (horă, jocul feciorilor), Maramureșanca (bătută urmată de horă), Jocul din Marmația (horă urmată de învârtită).
Napoleon Hill – Calea spre succes. Culegere, de Adi Popescu
Napoleon Hill – Calea spre succes
Napoleon Hill este considerat unul dintre părinţii literaturii motivaţionale. Putem afirma cu certitudine că operele lui au schimbat destine. A fost ucenicul de nădejde al lui Dale Carnegie. A trăit în perioada 26 octombrie 1883 – 8 noiembrie 1970 iar cercetările întreprinse de Hill au vizat credințele personale și rolul pe care acestea îl au asupra succesului. Între 1933 și 1936, a fost consilier al președintelui american Franklin D. Roosevelt. „Tot ceea ce mintea unui om poate concepe și crede, poate realiza” este unul dintre citatele cele mai reprezentative ale lui Napoleon Hill. Scrierile sale arată cum se dobândește bogăția și oferă o formulă prin care orice om poate dobândi averi nemăsurate, atât în plan material, cât și spiritual.
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi. Prezentare și selecție, de Adi Popescu
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi
Jacques Salome s-a născut într-o zi de primavară, care nu-şi putea imagina că pruncul acesta vesel, născut dintr-o poveste de dragoste inocentă şi torenţială, va deveni peste ani “un pasionat al relaţiilor interumane”, “un profet social”, “un ambasador al tandreţii”.
Cărţile lui Jacques Salome cuprind atât de cald „sâmburele celestru” al fiecăruia şi reuşesc să ne reîntoarcă spre noi, către intimitatea noastră, către rănile noastre vitale, către osatura personalităţii noastre.