Stanislaw Jerzy Lec este un autor polonez care prin cartea „Gânduri nepieptănate” surprinde în mod plăcut. A trăit în perioada 06.03.1909 – 07.05.1966. A debutat în anul 1929 fiind şi un activist comunist iar de frica arestului a trait şi în România câteva luni.
Am selectat în continuare câteva gânduri nepieptănate din cartea cu acelaşi titlu, adevărate perle care ne-ncântă prin tragicul adevăr exprimat:
Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
Continuă să citești
O copilărie fericită
Mi-e dor de copilărie. De satul bunicilor. De minunaţii mei bunici. În anul 1966, luna mai, când bunicul nu-nplinise 60 de ani şi bunica avea 53 de ani, părinţii, întrucât nu aveau altă posibilitate m-au adus la bunici, în comuna Licurici, judeţul Gorj.
Acum, peste ani, privind retrospectiv consider că a fost un câştig pentru mine, nu numai pentru copilărie ci pentru toată viaţa pe care o trăiesc la cote maxime.
În vremea aceea, în comună nu era curent electric. Satul a fost electrificat în 1977, deci 11 ani am copilărit cu lampa. La doi ani după ce m-au adus pe mine a venit şi fratele şi verişoara mea. Toţi trei am avut cea mai reuşită copilărie din lume.
Paravan
în orașul meu băiatul cu gunoiul
citește Gazeta de Sud la intersecții
din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat
pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți
în Parcul Romanescu
Călătoria este o metodă excelentă de a ieși din rutină și de a te relaxa.
În opinia mea, călătoriile sunt bune pentru fiecare om în parte. Ele te ajută să revii cu forțe proaspete și să fii mult mai concentrat în viața de zi cu zi.
În primul rând, călătoriile te scapă de stres. De exemplu,
Călătoriile constituie un factor important în viața și dezvoltarea oamenilor întrucât ele oferă experiențe multiple și totodată unice pentru fiecare în parte.
În opinia mea, călătoriile reprezintă un mod eficient și în același timp și plăcut de dezvoltare psihică și fizică.
În primul rând, călătoriile sunt un mod relaxant de a ne petrece timpul liber alături de persoanele dragi nouă. De exemplu,
STUDIU PRIVIND FRECVENŢA UTILIZĂRII CALCULATORULUI:
O NECESITATE, UN HOBBY SAU… UN VICIU?
Prof. consilier Mircea Florian Ruicu
C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
Studiul de faţă porneşte de la premisa că în ultimul timp, odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul şi apariţia unei generaţii de calculatoare performante, capabile de aplicaţii din cele mai diverse domenii, a crescut simţitor şi numărul de utilizatori ai computerului. Odată cu popularizarea acestuia şi posibilităţii de a achiziţiona unul la un preţ rezonabil, a crescut şi cererea de calculatoare personale (tip PC, laptop, IPad) în rândul generaţiei tinere. Nevoia de a comunica, de a interacţiona cu alte persoane la distanţă prin masagerie şi telefonie computerizată, prin joc, prin competiţii etc. a dus treptat şi la apariţia unor fenomene mai aparte, numite de specialişti, după caz, fie dependenţă de calculator (computer addiction), fie dependenţă de internet (IAD – Internet Addiction Disorder) sau dependenţă de servicii online (online addiction).
INFLUENŢA VIOLENŢEI TELEVIZUALE ASUPRA CREŞTERII AGRESIVITĂŢII LA ELEVI
de Prof. consilier şcolar MIRCEA FLORIAN RUICU, C.T.A.M. “C. BRÂNCUŞI” CRAIOVA
Înainte de a intra mai în profunzime în studierea problemei relaţiei dintre violenţa televizuală şi comportamentul agresiv şi violent la tinerii de astăzi (a se citi elevii), trebuie mai întâi să lămurim două concepte de bază: violenţa (în general, iar în particular, cea televizuală) şi agresivitatea.
Era o zi de vară înăbușitoare, când mama a hotărât să mergem la mare, cu ocazia concediului ei.
Drumul a fost lung, dar din fericire mașina era dotată cu aer condiționat. Într-un final, am ajuns la mare. Nisipul fierbinte îți ardea tălpile, dacă îți scoteai papucii, iar razele soarelui se reflectau în mare, dându-i o culoare de turcoaz. În aer, era un miros specific mării, un miros care îți dădea o stare de liniște. Cu gândul de a putea intra în mare pentru prima dată în acest an, m-am apropiat de ea, cu pași grăbiți, dar când am atins apa cu vârfurile picioarelor, am resimțit-o foarte rece, din reflex m-am dat în spate și am căzut pe mal… Ofensat din cauza loviturii, am mai rămas puțin timp întins, când, deodată, am simțit o mușcătură la degetul mare, ridicând capul, am observat că era un mic crab roșu, parcă scos din desenele animate. Mi-a spus să stau liniștit, mi-a dat câteva sfaturi în legătură cu locurile pe care le pot vizita în acea stațiune.