Hei, moarte
Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer şi pământ,
opreşte trasura dealatul cu noi,
dealatul atâtui gunoi.
Vântule!
Te caut,vântule,cu palma sus
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.
Anii mei
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.
Opriți-vă
În drumul meu opriți-vă fierbinți,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere și arginți,
Ca fumul, bogăția să vă’ngroape.
Iubirea
Mario, sărut dimineaţa ochilor tăi.
Sufletul tău urcă în mine.
Munţilor, deschideţi magice căi
Să treacă iubita cu gesturi feline.
Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă!
ABSTRACT
Sunt oameni pentru care sunt mult prea puţine lucruri pe care nu ştiu să le facă, să le abordeze, să le inţeleagă. Sunt oameni cărora le este de ajuns să-i priveşti că au înţeles semnificaţia, sunt oamneni pentru care n-ai terminat de rostit propoziţia ca au şi dat soluţia, sunt … oameni!
Florentin Smarandache este un om de ştiinţa complet, abordează la cel mai înalt nivel intelectual ştiinţele exacte precum logica, matematica, fizica, astronomia, cu ramurile şi diviziunile lor, tot ceea ce înseamnă mişcare, structuri în spaţiu şi timp, toate în universul nostru şi pentru că eideticul şi noeticul cuprindeau şi mai departe a ajuns la structuri multivers (universuri paralele). O lume necunoscută pe care ne-o aduce mai aproape prin ochii minţii, o dorinţa şi dragoste de cercetare atât de mari că de la an la an, ne dezvăluie alte descoperiri şi ne demonstrează că la fel ca Einstein a făcut descoperiri pentru că este curios, şi în acelaşi timp ne arată că orice limite pot fi depăşite pentru că spiritul este întotdeauna înaintea materiei.
Scrisoare din oraș
Comuna mea cu leat pierdut în ciață,
Cu liniști mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineață
Te năzăresc îndepărtată și umilă.