În perioada monarhică, Bucureștiul era conectat mai mult ca niciodată la modernism, nu atât la cel importat din Franța, cât mai ales la cel generat de SUA. Capitala filmului era Hollywood și filmele proiectate acolo, a doua zi erau vizionate în cinematografele din București. Semn al mondenismului american îl constituie „atracția adolescenților mei față de jazz”, muzică neagră, tipic americană. Capitala modei era Parisul. Hainele purtate pe străzile din Paris, a doua zi se găseau în prăvăliile din București. O asemenea atmosferă prinde în paginile cărții, adolescentul miop care dorește să scrie un roman exemplar, cel mai bun de pe pământ. Prima cauză a ideii lui de a scrie despre sufletul unui adolescent era faptul că nu a fost băgat în seamă, pentru că toți s-au oprit la aparența fizică și nu l-au înțeles.
Continuă să citești →