Arhive categorii: Studii / Lucrări științifice
Rolul familiei în formarea personalității, de prof. Mircea BOTIȘ și pr. Radu BOTIȘ
STUDIU PRIVIND FRECVENŢA UTILIZĂRII CALCULATORULUI: O NECESITATE, UN HOBBY SAU… UN VICIU?, de Mircea Florian Ruicu
STUDIU PRIVIND FRECVENŢA UTILIZĂRII CALCULATORULUI:
O NECESITATE, UN HOBBY SAU… UN VICIU?
Prof. consilier Mircea Florian Ruicu
C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
Studiul de faţă porneşte de la premisa că în ultimul timp, odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul şi apariţia unei generaţii de calculatoare performante, capabile de aplicaţii din cele mai diverse domenii, a crescut simţitor şi numărul de utilizatori ai computerului. Odată cu popularizarea acestuia şi posibilităţii de a achiziţiona unul la un preţ rezonabil, a crescut şi cererea de calculatoare personale (tip PC, laptop, IPad) în rândul generaţiei tinere. Nevoia de a comunica, de a interacţiona cu alte persoane la distanţă prin masagerie şi telefonie computerizată, prin joc, prin competiţii etc. a dus treptat şi la apariţia unor fenomene mai aparte, numite de specialişti, după caz, fie dependenţă de calculator (computer addiction), fie dependenţă de internet (IAD – Internet Addiction Disorder) sau dependenţă de servicii online (online addiction).
MIRCEA FLORIAN RUICU: INFLUENŢA VIOLENŢEI TELEVIZUALE ASUPRA CREŞTERII AGRESIVITĂŢII LA ELEVI
INFLUENŢA VIOLENŢEI TELEVIZUALE ASUPRA CREŞTERII AGRESIVITĂŢII LA ELEVI
de Prof. consilier şcolar MIRCEA FLORIAN RUICU, C.T.A.M. “C. BRÂNCUŞI” CRAIOVA
Înainte de a intra mai în profunzime în studierea problemei relaţiei dintre violenţa televizuală şi comportamentul agresiv şi violent la tinerii de astăzi (a se citi elevii), trebuie mai întâi să lămurim două concepte de bază: violenţa (în general, iar în particular, cea televizuală) şi agresivitatea.
Mircea-Florian Ruicu: Rolul activităților extrașcolare în educația elevilor
Prof. consilier şcolar Mircea-Florian Ruicu
C.J.R.A.E – C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi! Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze!” (Maria Montessori – „Descoperirea copilului”)
Ideea de activitate extracurriculară a apărut în contextual reorganizării sistemului global de învăţământ, care mizează – cu rare excepţii – pe formativ, în detrimentul informativului specific învăţământului de tip tradiţional. În plus, vorbim de necesitatea învăţării pe parcursul întregii vieţi (life-long learning) sau a educaţiei permanente. Educaţia de tip extracurricular nu vine să răstoarne un sistem de valori, să contravină educaţiei de tip curricular încetăţenite, ci o completează, făcând-o mai atractivă pentru educabili şi mai eficientă.
Mircea Florian Ruicu: ROLUL FAMILIEI ÎN ADAPTAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI
Consilier şcolar Mircea Florian Ruicu
C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
Adaptarea şcolară reprezintă după cei mai mulţi specialişti un proces psiho-social proiectat şi dirijat de către educator, consilier şcolar, psiholog etc. în scopul realizării unui acord optim între educabil şi mediul didactic.
Dintr-un alt punct de vedere, adaptarea şcolară este doar o etapă în demersul social de adaptare individuală în care copilul este integrat în comunitate prin parcurgerea procesului educaţie familială – educaţie preşcolară – educaţie şcolară – educaţie socială. Prin urmare, adaptare înseamnă aderare de natură psiho-socială la nivel de microgrup social.
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi
Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi
Prof. consilier Mircea-Florian Ruicu, C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
- Delimitări conceptuale
În literatura de specialitate, stările de anxietate şi depresie, în calitate de stări atât psihologice cât şi fiziologice, denotă o serie de componente de tip somatic, emoţional, cognitiv şi – cel mai important – comportamental. Termenul de anxietate este de origine latină, provenind de la „anxius” („neliniştit”, „preocupat”, „tulburat”). Indiferent dacă este însoţită de stări fiziologice de stres (eng. „stress” – incapacitatea organismului de a răspunde adecvat la ameninţări de tip emoţional sau fizic), anxietatea îi poate induce individului sentimente de frică, îngrijorare, panică şi chiar groază.
Mircea-Florian Ruicu: SFATURI UTILE ŞI STRATEGII ÎN VEDEREA MOTIVĂRII ŞCOLARE A ELEVILOR ÎN FAMILIE
SFATURI UTILE ŞI STRATEGII ÎN VEDEREA MOTIVARII ŞCOLARE A ELEVILOR ÎN FAMILIE
de Prof. consilier şcolar Mircea-Florian Ruicu,
C.T.A.M. „Constantin Brâncuşi”, Craiova
- Consideraţii generale
Ne convine sau nu, motivaţia reprezintă un aspect psihologic hotărâtor mai ales în asigurarea unui mediu propice învăţării la clasă şi a unor rezultate şcolare dezirabile.
Din puctul de vedere al psihologiei, MOTIVAŢIA reprezintă ansamblul factorilor care pot determina individul să acţioneze într-un anumit fel sau să adopte o conduită anume şi totodată elementul energetic care susţine o acţiune sau o conduită.
Mircea Florian Ruicu: Copiii de azi și stilul de viață sănătos *material informativ*
COPIII DE AZI ŞI STILUL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS
*material informativ*
Prof. consilier Mircea Florian Ruicu,
C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
Este îngrijorător faptul că în ultimul timp educaţia tinerilor privind un stil de viaţă sănătos este tot mai precară. Dar, înainte de a analiza problematica mai în profunzime, trebuie să lămurim câţiva termeni. Aşadar, nu trebuie să confundăm stilul de viaţă cu modul de viaţă, al doilea concept fiind mult mai larg şi mai complex decât primul.
Mircea Florian Ruicu: Educarea copilului în spiritul disciplinei pozitive. Strategii de acțiune
Educarea copilului în spiritul disciplinei pozitive. Strategii de acțiune, de prof. consilier şcolar Mircea Florian Ruicu, C.J.R.A.E. – C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova
- Generalităţi
„Disciplină pozitivă” (eng. Positive Discipline sau DP) reprezintă un termen relativ nou (anii ’20), care nu desemnează – cum s-ar crede la prima vedere – nici măsuri disciplinare dure, nici severitate, nici măsuri punitive, ci o metodă educativă care în esenţă pune accent pe stabilirea unui set de reguli de conduită şi acţiune pentru copil de care acesta trebuie să ţină seama în activitatea de zi cu zi şi în afirmarea propriei sale personalităţi.
Iniţial, disciplina pozitivă a pornit de la filosofia confom căreia „nu există copii buni sau răi, ci numai comportamente bune şi rele”.