https://blog.revistaderecenzii.com
Călătorii îndrăgostiți de comorile artistice ale Italiei se opresc azi la Padova pentru a admira frescele lui Giotto din capela Scrovegni și măreția basilicei Sant Antonio, unde se păstrează mormântul Sfântului. Dar în evul mediu și încă multă vreme la începutul timpurilor moderne, Padova, cu Universitatea ei, a fost una din marile metropole ale culturii europene. Grija părintească pe care Republica Veneției a manifestat-o față de tineretul studios — căruia, pentru a-l feri de frământările politice ale Serenissimei, i-a construit un palat de Universitate în orășelul liniștit al Padovei pe vremea lui Ștefan-cel-Mare al nostru — precum și toleranța față de ideile înaintate ale profesorilor au atras acolo cele mai alese glorii ale culturii italiene. Acolo a răsunat glasul lui Galileo Galilei, acolo Pomponazzi — despre care Renan spunea că reprezintă „la pensie vivante de son siècle” — a pus bazele curentului de cugetare liberă. Acolo Valisnieri a deschis, într-o vreme când inchiziția dăinuia, într-un amfiteatru camuflat, primele lecții de disecție pe cadavre.
Continuă să citești
