Fragment din romanul Oameni şireţi şi veseli de Iulian Popescu, Editura „Sitech” Craiova, 2011 (existent la Biblioteca „Aman” (821rum/P81) şi la Biblioteca Universităţii din Craiova (II 93660)
[Mura e un sat (imaginar) prin nordul Olteniei, între dealuri, fără drumuri de legătură cu alte sate, unde oamenii sunt uniţi şi veseli…]
„Sfârşitul lumii” la Mura…
Cei bătrâni de la Mura, povestesc despre ce au aflat şi ei de la cei bătrâni din vremea când erau copii, despre… „sfârşitul lumii” de la Mura…
… Era cam prin 1895-1900. Nu existau telefoane mobile, televizoare, radiouri! Şi lumea trăia. Nu existau nici ziare, adică de fapt existau, însă ele nu ajungeau la Mura. Era un poştaş care urca la ei aşa, cam o dată pe săptămână. Un singur om făcuse un abonament, dar renunţase, deoarece nu-i convenea să citească deodată şase ziare. E drept că-l „ajuta” nevastă-sa, care cam înjumătăţea ziarele, ba cu împachetatul mâncării la plecarea la muncă, ba cu ştergerea sticlei de lampă (nici curent nu era) şi a geamurilor. Poştaşul a fost încântat, acum venind şi mai rar pe acolo.
Continuă să citești →