Cuvintele folosite evocă o perioadă mai veche și dau impresia de autenticitate a unei lumi aflate la marginea realului cu fantasticul. Pentru locuitorii acestui sat, legendele au importanță și mereu se așteaptă ca fapte fantastice să trăiască și ei, după cum auziseră, în cazul altor consăteni.
I.L.Caragiale abordează cu succes și acest gen de proză, fantastică. Deși pretinde că elaborează pe marginea unui subiect grav, totuși nu-i lipsește umorul, care punctează pasajele esențiale, despre trecutul socrului sau despre propria-i atitudine față de coana Marghioala, căreia i se prezintă „mai mult obraznic decât curățel”.
Asemenea romanelor anterioare ale profesorului Nicolae Pârvulescu, dar mai mult decât oricare dintre ele, „Cât văd ochii…” (Craiova, Editura Autograf MJM, 2011) se arată, înainte de toate, un roman de valori. Este vorba despre modelarea comportamentelor şi a conduitelor personajelor în raport de principii. Evenimentele epice sunt impregnate de o evaluare axiologică implicită. Pe de altă parte, în formulele existenţiale ale personajelor sunt discursiv evocate valori. Asigurarea conformării şi submisiunii se realizează printr-o permanentă raportare la valori. Silviu Grigoraşcu este narator şi evaluator în cadrul propriei sale existenţe epice. Născut în 1951 în localitatea Poienari din apropierea oraşului Bandava, el trăieşte în limitele unui imperativ de moralitate şi onestitate. Dincolo de cotidian, acest ideal nu rămâne la nivel de revelaţie cu conţinut negativ, ci induce efecte fiziologice. Aflând în 2010 (la 59 de ani) adevăratul motiv pentru care tatăl său, Petre Grigoraşcu (n. 1931), a rupt legătura cu părinţii săi, el îşi pierde cunoştinţa şi îşi revine după 4 zile (vineri, 23 iulie). În spital conştientizează că soţia sa Roxana are perfectă dreptate atunci când îi spune să-şi lase tatăl şi bunicul „să-şi doarmă în linişte somnul de veci”. Astfel poate să iasă din şocul explicaţiei pentru care Petre Grigoraşcu, la 19 ani, a încetat să-şi vadă părinţii, locuitori ai comunei Aluneşti, judeţul Gorşov. Întrebată de Silviu şi de sora sa Irina de ce nu au bunici paterni, Florina Grigoraşcu (mama lor) le spune că nu ştie şi-i asigură că la maturitate vor primi răspunsul de la tatăl lor.
Studiul radiografiază contribuţia ştiinţifică a profesoarei Odile Riondet în domeniul comunicării. Se constată că standardul R. T. Craig, al celor „seven major traditions” din „communication theory field”, este inaplicabil. Metoda la care se recurge este aceea a axelor de segregare a problematicii după ideatica exprimată. Reiese că Odile Riondet, ca adeptă a SIC (Sciences de l’information et communication), se poziţionează implicit în “communication science”. Rezultă că are contribuţii meritorii în epistemologia comunicării, în etica comunicării, în filosofia comunicării şi în antropologia comunicării. Se concluzionează că în orizontul comunicării, Odile Riondet poate fi reţinută ca remarcabil specialist al axei „communication anthropology”.
De universitarul-poet şi traducător, eseist şi publicist Constantin Frosin e greu să te apropii. Numai dacă parcurgi Cv-ul său, realizezi că ai în faţă o personalitate plurivalentă, dificil de prins într-o schiţă de portret. O personalitate care, se pare, e mai bine cunoscută în Franţa decât în România. Căci universitarul Constantin Frosin a ţesut, din ’90 încoace, drumuri trainice în spaţiul francofoniei, fiind, exclusiv, un scriitor de limbă franceză. Deşi cunoaşte bine încă alte şase limbi, a ales să publice şi traducă cu prioritate pe acest palier lingvistic foarte apropiat de sufletul nostru: franceza.
Suicidul, un fenomen-“tradiţie” în secuime, surprins inspirat de dramaturgul mureşean Székely Csaba, face obiectul celui de-al şaselea volum, Flori de mină, apărut în limba română în deja cunoscuta colecţie Teatru de buzunar, iniţiată la celebrarea a 50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureş. Tânărul scriitor este remarcat repede de media-audio londoneză, câştigând concursul BBC de dramaturgie cu un scenariu radiofonic, Do You Like Banana, Comrades?, care a fost montat apoi la Radioul britanic.
Catalogul Presei din Oltenia, de la începuturi până în prezent, de Dan Ionescu, Editura David Press Print, Timișoara, 2011, 146 p..Preț: 12 lei. (Pentru detalii, contactați-ne la adresa de e-mail: [email protected])
Catalogul presei din Oltenia. De la începuturi până în prezent (articol publicat în „Revista Română de Istorie a Presei”, Nr. 1 / 2012, p. 155 – 157)
de Dumitru Vlăduț
Sub acest titlu se poate identifica o reală contribuţie ştiinţifică în domeniul istoriei presei româneşti, semnificativă şi pentru ceea ce poate însemna pregătirea în cadrul doctoratului, care nu poate fi doar una formală, de achitare a unor obligaţii. Spunem aceasta întrucât autorul contribuţiei, Dan Ionescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România prin cele opt cărţi publicate, pregăteşte, la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, din cadrul Academiei Române, o teză de doctorat referitoare la presa literară din Oltenia. El a constatat cu acest prilej inexistenţa unui inventar la zi al publicaţiilor literare şi culturale din această zonă pe care şi-a propus să-l realizeze ca un instrument de lucru, integrat însă firesc ansamblului publicaţiilor de toate tipurile din această provincie. Catalogul publicat sub acest titlu este rezultatul acestor investigaţii. Cartea este prefaţată de Crişu Dascălu, conducătorul tezei de doctorat, care evidenţiază în esenţă caracterul binevenit al acestei înfăptuiri şi temeinicia ei.
Mileniul trei începe cu înscrierea istoriei filosofiei „ca hermenutică”, în ideea unei „istorii conceptualizante” în care „filosofema nu este o mitemă” (Gheorghe Vlăduţescu, 2007, p. 51 şi p. 211) şi, în plus, cu filosofema mesajului şi cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate. Premisa de la care pleacă este aceea că atât în spaţiul gândirii filosofice, cât şi în acela al reflecţiei aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului şi comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului şi implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienţei trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit şi explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivităţii limbajuale numită comunicare, acţionează ca mesaj.
Mărul de aur – Bistriţa
Festivalul Naţional de Satiră şi Umor “Mărul de Aur” se va desfăşura în zilele de 28 – 29 septembrie 2013 şi se adresează creatorilor de literatură, grafică satirică şi interpretare a umorului. Actuala ediţie a festivalului cuprinde următoarele secţiuni de concurs:
Poemul Hau Hau bazat pe parabolă a apărut în volumul La dispoziția dumneavoastră (1979). Adevărul personificat are numeroase simptome de boală. De exemplu: „Oh bietul adevăr bolnav de gâlci”.