Foto: Mihaela Delamare, Ne încurcăm în flori!

Gigi Căciuleanu: Vânt, volume, vectori – eseu de cromo-analiza aplicată corpului în stare de dans

de Mirela Teodorescu

Gigi Căciuleanu, strălucit dansator şi coregraf francez născut la Bucureşti,  a absolvit şcoala de coregrafie din Bucureşti, fiind elev al coregrafei Miriam Răducanu – cea care i-a insuflat dragostea pentru dans. La începutul anilor ’70 se stabileşte în Paris după ce îşi contruise deja un renume în ţară ca balerin la operă. Este director artistic al Baletului National Chilian,  un artist de mare mobilitate spirituală. Dupa propriile cuvinte, este un dansator interpret, coregraf şi pedagog-formator pentru care dansul este punctul central al vieţii sale. Parafrazându-l pe Descartes, el afirmă: “Gândesc, deci dansez. Sau, mai exact: dansez, deci gândesc”.

Continuă să citești →

Despre speranță: Uneori e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând. Radu Stanca

de Dan Ionescu

Speranța e starea care ține omenirea în vigoare și-i mai dă aripi în viitor.

Sunt două posibilitățile la care duce afirmația: ori idealul propus nu merită efortul ori e prea înalt pentru puterile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Cu alte cuvinte, e bine să-ți trăiești nivelul, în slujba căruia să depui firea-ți în expansiune către bucurie (mai bine poate decât spre fericire). Fericirea e un termen superior, aproape suprem, pentru a cărei atingere străbați stele, poate inimi și nici atunci nu-ți dai seama. Fericirea este însăși viața în avalanșa ei. Platon, în Academie, măsurând cu pasul zbaterea în cunoaștere, și-a dat seama că trebuie să meargă mult în sine și pe pământ, pentru a afla un răgaz de beatitudine. Este motivul pentru care a deplasat idealul în cer, unde spera și propovăduia că mergem noi, umbre pe Terra.

Continuă să citești →

Despre egoism: Nu e bun de nimic cel care nu e bun decât pentru el. (Proverb românesc)

de Dan Ionescu

Se incriminează egoismul. Adverbul (de mod de excepţie) „decât“ anulează deschiderea. Lumea unui egoist, care înseamnă o atenţie exagerată acordată sieşi, este limitată întrucât este furnizată numai de el însuşi, ca Narcis scufundat şi la propriu, în propria-i contemplare.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, O parcelă de flori

FLORENTIN SMARANDACHE: „Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoximul la maturitate

de Ştefan Vlăduţescu

Florentin Smarandache este întemeietorul paradoxismului. Întâi de toate este un matematician cu o reputaţie excepţională, are şiruri de numere care-i poartă numele, este fondatorul unei geometrii neeuclidiene, este conducător de doctorat în mai multe universităţi ale lumii: S.U.A., Australia, Indonezia, China etc. Domnia sa este, pe de altă parte, şi poet, prozator, dramaturg.

Curentul literar cu fundamente logico-paradoxiste pe care l-a iniţiat în anii 1980 a căpătat cu timpul din ce în ce mai mulţi adepţi. Aceştia s-au adunat în jurul magistrului care i-a tratat cu delicateţe şi eleganţă, invitându-i în casa paradoxismului. Pe lângă Florentin Smarandache s-au strâns mulţi admiratori şi discipoli, cultivaţi şi valoroşi. Astfel, paradoxismul s-a întărit spiritual şi calitativ. El reprezintă astăzi o direcţie de gândire şi de creaţie pentru oameni de o deosebită altitudine intelectual-literară de pe cinci continente.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Câte-o floare pentru mame. La mulți ani!

Cuvânt înainte

de Dan Ionescu

Într-un elan liric susținut, profesorul Costinel Popescu publică un volum nou, Crosa de golf, preferând, ca până acum, o formă tradițională de expresie care-l ajută să exploreze cu sufletul, spații prezente și timpuri trecute.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Ansamblul perfect

FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist

de Ştefan Vlăduţescu

Florentin Smarandache a acreditat o specie literară paradoxistă şi sincretică: fotojurnalul instantaneu. Este vorba despre un discurs literar hipertextual cu elemente fotografice, reportericeşti, culturale şi ştiinţifice. Într-un fel, avem de a face cu un jurnal însoţit de fotografii confirmative, revelatoare. Mişcarea ideilor o asigură observaţiile proaspete şi reflecţiile paradoxiste, adică surprinzătoare şi de profunzime. Mobilitatea şi atenţia la ceea ce este semnificativ sunt cele două caracteristici ale figurii spiritului creator ce se face vizibil. În acest cadru se înscrie tipologic şi recentul fotojurnal instantaneu al lui Florentin Smarandache: „În Vestul Nesălbatic” (Craiova, Editura Sitech, 2013).

Continuă să citești →