Câteva impresii canadiene, de Ion R. Popa

         Canada este o țară mare de pe continentul american, aproape cât Europa. Se întinde pe cinci mii de kilometri de la est la vest, între oceanele Atlantic și Pacific, cu mult șes, în afară de Cordiliera Canadiană și Munții Stâncoși, pe latura vestică, de o vârstă cu Carpații noștri, și câteva resturi de munți bătrâni – Apalași –și Podișul Labrador, în est, care constituie și scut tectonic.

         Șesul canadian este rezultatul netezirii reliefului preexistent de către ghețarii cuaternari, care au curs dinspre nord, de la Oceanul Înghețat, spre sud, pe măsura înaintării diminuându-și masa și volumul până la topirea totală; totodată au lăsat mereu în urmă stâncile rupte (numite morene) care au alcătuit baraje morenice, în spatele cărora apa acumulată a dat naștere numeroaselor lacuri. Ghețarii cei mai mari au înaintat mai mult și au format Marile Lacuri. Acestea se întind între Canada și Statele Unite ale Americii și sunt străbătute de cea mai mare graniță nemilitarizată din lume.

         Între lacurile Erie și Ontario, drenate de fluviul Sfântul Laurențiu, se află Cascada Niagara, care, cu un farmec specific fiecărui anotimp, atrage turiști din întreaga lume, în tot anul. În prejma acesteia, între cele două maluri, parcă aruncate din cazinourile ce domină înălțimile, se întind curcubeie care sporesc feeria, pe sub care  podurile suspendate înlesnesc comunicarea permanentă dintre cele două state vecine și prietene. De altfel, mulți canadieni au locul de muncă în SUA, precum și mulți americani lucrează în Canada. Mulți turiști au plăcerea de a pluti pe apele Sf. Laurențiu în vaporașe de agrement sau bărci cu motor, echipați cu pelerine speciale pentru a străbate canionul cu umiditate sporită.

         După ce a… cedat o parte din marea sa energie complexului hidroenergetic și a satisfăcut capriciile turiștilor de pe ambele maluri, fluviul Sf. Laurențiu își continuă drumul pe teritoriul canadian și se îndreaptă spre vărsare, în Oceanul Atlantic, printr-un larg estuar, dar nu înainte de a aduce beneficii și orașelor Montreal și Quebec, pe care le-am vizitat cu altă ocazie.

         Apele canadiene, care alcătuiesc un luciu de aproape 400.000 km.p. și dețin 9% din suprafața apelor întregului glob, sunt atât de limpezi încât un pescar își poate urmări acul undiței până la adâncimea maximă la care trebuie să ajungă. Pe suprafața acestora pot fi observate cele mai diverse ambarcațiuni, comerciale sau de agrement. De asemenea, fie ape curgătoare, fie lacuri, acestea sunt o împărăție a celor mai diverse păsări, atrase de abundența peștelui.

         Cu o climă diversă, de la temperată la arctică, de la continentală la oceanică cu diverse nuanțe, Canada dispune de o vegetație care variază de la păduri de foioase la pădurea boreală, de la pădurile mixte din care răzbate arțarul a cărui frunză a devenit simbolul național prezent și pe drapelul țării, la pădurea de conifere și de aici la tundră, în timp ce ținuturile de prerie au fost transformate în cea mai mare parte în terenuri agricole.

         Fauna, bogată și diversă, cuprinde de la mamifere mari, la mici, dar și o mulțime de păsări și alte specii: bizonul, elanul, renul, cerbul canadian, ursul alb, ursul grizzly, vulpea polară, iepurele, castorul, unele fiind pe cale de dispariție, ca: marmota, muflonul, broasca țestoasă… Dintre păsări, cea mai răspândită este gaița canadiană, alături de care mai sunt dropia, bufnița, vulturul alb ș.a.

                                                        *     *

         În această vară, am vizitat pentru a treia oară Canada. Am poposit peste două luni în regiunea Kitchener-Waterloo din Ontario, cea mai mare și cea mai populată provincie a Canadei.

         Oriunde te-ai afla în această zonă ai impresia că ești într-o splendidă grădină, care te primește cu deosebită bucurie. Florile te întâmpină la tot pasul, fie în ronduri alături de peluze de iarbă, fie în ghivece și ghirlande care împodobesc clădirile, fie locuințe sau localuri publice. Nu lipsește nici vegetația arboricolă.

         În astfel de decoruri sunt amplasate, de regulă, locurile de agrement, spațiile sportive, atât pentru vârstnici, cât și pentru tineret. Acestea nu doar că pot fi întâlnite foarte adesea, dar au și distribuire rațională, pentru a înlesni frecventarea. Faptul că sălile de spectacole, parcurile, bazinele de înot, terenurile și sălile  pentru cele mai diverse sporturi  etc ocupă din plin –  util și plăcut – timpul liber al tuturor explică absența de pe stradă a diverselor categorii de persoane, cum se întâmplă prin… alte țări.

         Menționăm că în această țară, urbanismul este foarte dezvoltat. Fermierii locuiesc la ferme și locuințele lor se află acolo unde este terenul de cultură. Cele mai mici localități întrunesc toate însușirile urbane. De altfel, locuința unui fermier nu se deosebește prin confort de o locuință urbană.

*     *     *

         Chiar dacă natura a fost darnică cu această țară și cu populația ei nu prea numeroasă dacă o raportăm la suprafață, contribuția omului este evidentă la tot pasul. Dată fiind întinderea colosală a teritoriului, drumurile s-au bucurat de o atenție deosebită. Pentru a fi fost scoase de sub influența apelor, au fost necesare umpluturi pe distanțe de câțiva kilometri, iar când au trebuit să traverseze zone mlăștinoase mai întinse, acestea au fost suspendate pe stâlpi de beton, pe distanțe mult mai mari. Nu de puține ori  au fost săpate în stâncă sau au trebuit să ocolească blocurile mari de piatră lăsate cu milioane de ani în urmă de ghețarii despre vare aminteam mai înainte. De aceea, uneori între sensurile de mers ale unor autostrăzi sunt distanțe care altfel ar părea de neconceput.

         Cu toate acestea, rețeaua rutieră canadiană – autostrăzi și drumuri de legătură dintre acestea – este foarte densă și se află continuu în atenția organelor abilitate cu întreținerea acestora. Lucrările de intervenție se desfășoară fără a stânjeni fluența circulației, uneori cu restricții minore, semnalate într-un interval de timp și spațiu optim.

         De regulă, o autostradă canadiană are pe sensul de mers trei benzi de circulație curentă și una-două de rezervă, dar am văzut și cu mai multe sau chiar o altă autostradă paralelă pentru a asigura fluența traficului intens dintre marile orașe, mai ales între anumite ore.

         Intersecțiile autostrăzilor, și nu numai, sunt prevăzute cu pasaje de trecere la nivel, suprapuse uneori chiar câte patru.     La confluența unor autostrăzi, am avut surpriza să număr șaisprezece benzi de circulație, așa cum am întâlnit înainte de aeroportul din Toronto.

         Intrările pe autostradă de pe lateral se realizează pe benzi care continuă uneori pe distanțe de kilometri.

         Dirijarea circulației prin indicatoare și marcaje este impecabilă. Probabil, de aceea nu am văzut nici un agent de circulație. Însă, din câte știu din alte împrejurări, accidente se mai produc, în special din cauza celor noi veniți, în special asiatici, neobișnuiți cu traficul intens.

         Ontario este totodată provincia nu doar care beneficiază de o bogată rețea rutieră, dar și de traversarea sa de vestita autostradă 401, pe care circulă zilnic zeci de mii de autovehicule de toate categoriile. Aceasta se întinde peste 800 km între Windsor și Quebec și constituie axa principală a celei mai populate zone a Canadei. Către aceasta converg alte șosele, precum afluenții unui fluviu către albia pe care urmează să ajungă la ocean.

         Viteza maximă de deplasare pe autostrăzi este de 100 km/oră, în timp ce în orașe este de 50 până la 80 km/oră, în funcție de zonă. Circulația rutieră este riguros reglementată și atent supravegheată, iar încălcarea acesteia atrage contravenții usturătoare, care determină și scumpirea asigurării. Fără asigurare nu se poate circula.

         Dată fiind vastitatea teritoriului, în Canada este larg răspândit transportul pe calea aerului. În afară de aeroporturile din marile orașe, sunt foarte numeroase cele regionale. În Toronto se află un mare aeroport internațional cu trei terminale, de pe care la fiecare treizeci de secunde decolează un avion.

         Transporturile pe calea ferată mi s-au părut mult mai reduse ca frecvență, dar garniturile marfarelor sunt deosebit lungi.

         De mare amploare sunt transporturile maritime, care se desfășoară inclusiv pe unele lacuri interioare.

                                               *     *     *     *

         Una dintre piețele comerciale care impresionează prin abundența de produse, modul de organizare, de servire a cumpărătorilor și  accesibilitatea prețurilor este piața St. Jacob’s din mica localitate cu același nume din regiunea Kitchener – Waterloo. Aici își vând produsele  menoniții, o comunitate venită din vestul Europei și stabilită pe valea râului Conestogo, încă din prima jumătate a sec. al XIX-lea. Menoniții fac parte din Vechiul Ordin Mennonit și, în cea mai mare parte, păstrează și astăzi nu doar credința, dar și modul de viață, de transport, de muncă etc. Cei mai mulți folosesc doar forța de muncă a animalelor în agricultură, transport etc refuzând mașinile, preferă drumurile neasfaltate, resping îngrășămintele chimice, folosind numai gunoiul de grajd; de aceea, pe lângă cultivarea pământului, sunt și mari crescători de animale.

         Produsele lor sunt căutate de largi categorii de populație, adesea de la mare distanță. Am avut ocazia să vizitez o fermă menonită de câteva zeci de hectare, unde am observat:

         – o parcelă de cca 10 ha ocupată cu porumb semănat la începutul lunii iunie și care la mijlocul lunii august se afla la mătăsuri și de nepătruns. Terenul, bine pregătit înainte de a fi fost semănat, nu a mai cunoscut apoi nicio prașilă;

         – o altă parcelă ocupată de legume și zarzavaturi, pe rânduri al căror capăt terminal nu-l puteam zări;

         – o seră de flori, aproximativ de 50 x 6,5m,  din care, zilnic, erau scoase pe piață, atât buchete cât și ghivece;

         – un grajd în care aproximativ 100 de viței cu greutate în jur de 150 kg se aflau la îngrășat; la începutul lunii august deja nu se mai găseau acolo;

         – un alt grajd pentru caii de povară și ponei, aceștia din urmă fiind folosiți la tracțiunea unor atelaje adecvate pentru agrement;

         – un alt adăpost pentru vacile producătoare;

         – maternitatea pentru animale;

         – o parcelă ocupată de pădure cu copaci foarte înalți și cu diametrul între 40-60 cm, care avea și rol de protecție climatică; la marginea cesteia se găsea o stație de pregătit furajele pentru vite;

         – o pajiște se termina într-un lac ce asigura apa necesară întregii ferme;

         – o centrală eoliană asigura energia electrică;

         – casa, cu magazin și depozite în spatele acestuia pe o latură, cu bucătărie și sufragerie pe altă latură, avea dormitoarele la etaj. În fața acesteia, doi arțari tineri îi înlocuiseră pe alții ce avuseseră 130 cm în diametru, la baza tulpinii.

         Am aflat că ferma era întreținută de membrii familiei, în anumite momente recurgând la munca salariată. Aceleași opt peroane asigură comercializarea produselor fie în piață, unde dispun de standuri, ca și în marele market din cadrul acesteia, fie la magazinul din incinta fermei. Cumpărătorii care ajung la fermă, merg în teren și își culeg în mod direct produsele necesare, apoi vin în magazin, cântăresc și plătesc, bucurându-se de prospețimea produselor.

         De notat că, deși teritoriul este imens, eu nu am observat nicio porțiune de teren nevalorificată în funcție de calități.

*     *     *     *     *

         Statul canadian investește puternic în realizarea și întreținerea obiectivelor turistice și de agrement. Una din investițiile mari o  constituie muzeele. La Toronto există mai multe muzee, unele în clădiri monumentale, altele în aer liber. Muzeul de istorie naturală, prin exponate de pe tot globul, prezintă evoluția vieții pe Pământ. Este cel mai mare muzeu de acest gen din Canada și se bucură de un numeros public vizitator. La intrarea sa adesea pot fi văzute rânduri lungi de vizitatori în așteptare.

         Parcurile de animale din Ontario, gen Safari Park, dispun de o largă colecție ce reprezintă zonele faunistice de pe toate emisferele globului. Leii, maimuțele, elefanții, antilopele, struții, bivolii ș.a. găsind condiții ca… acasă. Acestea sunt răspândite pe arii întinse, totuși erbivorele fiind plasate ceva mai departe de carnivore. Toate dispun de spații amenajate adecvat, de hrana specifică și de îngrijire permanentă. „Vizitarea” acestora se face cu ajutorul autobuzelor pe trasee judicios stabilite.

*     *      *     *     *     *

         Biserica ortodoxă din Kitchener este mai mult decât locul de închinăciune al românilor din zonă, chiar și al unora de peste granița sudică. Este totodată locul unde românii se întâlnesc în ceas de sărbătoare, în număr mare. După liturghie, se constituie în grupuri și mai zăbovesc pe băncile din curtea sfântului lăcaș – lucrate la Poiana Mare-Dolj, prin bunăvoința dlui Alexandru Toană, ca și o bună parte a mobilierului sculptat aflat în interior – unde fac schimburi de idei, de experiență sau ostoindu-și reciproc dorul de țară.

                                      *     *     *     *     *      *     *

         După cum se poate deduce din cele de mai sus, în Canada se muncește, ba chiar se muncește intens, iar munca este plătită la valoarea ei. Probabil că de aceea muncitorii sunt interesați ca munca lor să fie spornică și de calitate. Am putut constata în mod direct asta când am vizitat un service de roboți de sudură. Chiar m-a impresionat interesul și conlucrarea lucrătorilor de a găsi o soluție la înlăturarea unei defecțiuni pe care nu o mai întâlniseră: se sfătuiau, emiteau ipoteze pe care le verificau, se documentau pe calculator… La sosirea inginerului li s-au luminat fețele și s-au strâns cu toții în jurul bancului pe care se afla robotul. S-a desfășurat un nou studiu atent asupra obiectului cu pricina. După ce inginerul le-a descifrat ce au de făcut, au trecut bucuroși la locurile  de muncă.

         Pentru că fiecare cetățean știe ce înseamnă munca și o prețuiește ca singura sursă de venit și bunăstare, aceasta este respectată cum se cuvine și este remunerată pe măsură.

         Nu am văzut oameni – nici măcar copii – care să irosească timpul. Când acesta prisosește, este folosit în sport, în săli de spectacole, în muzee, parcuri etc.

         Străzile sunt continuu curate și șerpuiesc printre ronduri de flori sau peluze de iarbă, tot timpul verde, străjuite de arbori ornamentali. Dincolo de acestea se găsesc case de locuit sau clădiri publice, cu fațade încântătoare.

         Casele de locuit, cu unul-două etaje, sunt prevăzute cu unul-două garaje, cu ronduri de flori la stradă și grădină în spate. În interior dispun de toate utilitățile și asigură un confort familial sporit.

         Am avut ocazia să vizitez o locuință la bloc, deși acestea sunt mai puține. M-a impresionat totul, începând cu parcarea. De altfel, parcările sunt o preocupare esențială a administrației. Înainte de a începe construirea unui obiectiv, se face parcarea destinată acestuia. Apoi, alături o piscină care aparținea exclusiv locatarilor, iar nu departe, un barbeque (grătar), la care aveau acces toți locatarii, conform unui grafic. La unul din cele 15 etaje se putea ajunge pe scări sau cu un lift foarte silențios.

         Apartamentul de 100 de metri pătrați, aflat la etajul al XII-lea, m-a impresionat prin distribuirea spațiilor: un hol, din care, pe stânga, se intra într-un birou, apoi în bucătărie, aflată în legătură directă cu sufrageria, din care se mergea în continuare până la balcon sau într-unul din dormitoare. Plecând din același hol de la intrare, pe dreapta se găsește spălătoria, apoi baia, urmată de un al doilea dormitor, în care se ajunge din living. Acesta era închiriat temporar și dispunea de toate utilitățile.

         Am vizitat și o garsonieră la bloc, locuită de o familie de pensionari care au vrut să se separe de copii. Aceasta se afla la parter, dispunea și de un spațiu verde în fața intrării și era compusă din baie, bucătărie, living micuț, un dormitor. Chiriile lipsesc la început, devin modice după un timp, dar consumul utilităților e plătit integral.

         În cazul familiilor mai neajutorate, sprijinul statului canadian este evident.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *