https://blog.revistaderecenzii.com/
Trad. Emanoil Bucuța
| Din volumul „Goethe. Versuri în românește cu prilejul a o sută de ani de la moartea poetului”, Editura Dacia, București 1932 |
Umpli iară crâng și lunci
De văpae-ncet
Și desferici azi din munci
Sufletul meu biet.
Mângâios ți-aștemi pe gând
Uitătura grea
Ca un ochi de prieten blând
Pe ursita mea.
Inimii atunci îi vin
Șoapte de-altedăți,
Du-te-ntre surâs și chin
Prin singurătăți!
Curgi, o, curgi, drag râu de-argint,
Vesel n-oi mai fi,
Râs la fel s-a dus, și-alint,
Și credința-n vii.
Am avut odat-al meu
Lucru-atât de drag
Că spre zbuciumul tău greu
Nu-l mai uiți în veac.
Cântă, râu, la vale, cânt
Fără de popas,
Cântă, suflă-mi în cuvânt
Glas din al tău glas.
Când în nopți de iarnă, crunt,
Peste câmpuri mâi
Sau oglinzi în val mărunt
Mugurii dintâi.
Bine e când de ceilalți
Pașnic te-ai închis
Și c-un prieten te înalți
În același vis,
Vis, necunoscut de ins
Ori sfărmat în fum,
Prin al vieții necuprins,
Înnoptat pe drum.
Sursa: https://ro.m.wikisource.org/wiki/C%C4%83tre_lun%C4%83_(Goethe)