https://blog.revistaderecenzii.com/

O asistentă medicală din Australia, Bronnie Ware, a lucrat ani de zile cu vârstnici aflaţi în stadiul terminal. Discutând cu ei, femeia a observat în timp că majoritatea bătrânilor exprimau cam aceleaşi regrete. Aşa că a scris cartea „The Top Five Regrets of the Dying” (tradusă în 27 de limbi), din care aflăm că pentru majoritatea oamenilor întâlniţi de ea, cele mai puternice 5 regrete de la sfârșitul vieții sunt:

1. Mi-aș fi dorit să fi avut curajul să trăiesc o viață adevărată pentru mine, nu viața pe care o așteptau alții de la mine.

2. Mi-aș fi dorit să nu fi muncit atât de mult.

3. Mi-aș fi dorit să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele.

4. Mi-aș fi dorit să fi rămas în legătură cu prietenii mei.

5. Mi-aș fi dorit să fiu mai fericit/ă.

Nu ştiu cum gândesc alţii, dar dacă ar fi ca mâine să plec din această lume, aş avea fix aceleaşi regrete şi eu – probabil ar fi şi altele, dar lista ar începe cu în mod sigur cu ele.

Dar vestea bună este că nu mă simt deloc „la capătul drumului”, aşa că am (destul) timp să desfiinţez această listă. Iar dacă o greşeală recunoscută este pe jumătate iertată, cu siguranţă ea poate fi şi în curs de remediere…

În plus, de când sunt la pensie, am început să schimb multe lucruri referitoare la cele cinci puncte… Prietenii s-au cam triat ei singuri aşa că nu este greu să ţin legătura cu cei rămaşi, exprimarea sentimentelor nu prea mai este o problemă (dar depinde cam care ar fi ele), iar viaţa aleasă de mine, volumul de muncă şi fericirea sunt legate între ele şi formează un capitol la care în ultimii doi ani am înregististrat mari progrese. Deci sunt pe calea cea bună, chiar dacă „mai e mult până departe”…

Se poate oare desfiinţa lista oricăror regrete? Sper că da, habar n-am dacă este posibil în aceste vremuri, dar cel puţin voi încerca să aflu – iar dacă nu voi reuşi până la final, măcar voi avea satisfacţia că am încercat – deci cu siguranţă nu voi avea acest regret…