https://blog.revistaderecenzii.com
Ora serii e cea care-şi lasă
sângele desfăşurat peste munţi.
Cineva în această oră suferă ;
o femeie-şi pierde, nedumerită,
în această înserare, pieptul
zdrobit în strângere bărbătească.
Există o inimă unde îşi duce
această seară vârfurile însângerate.
Valea s-a prins de-acum în umbră
şi se umple până sus cu linişte.
Priveşte, însă, cum se-aprinde
de-atâta roşu întregul munte.
Eu încep să cânt mereu la această oră
invariabilul cântec despre lucruri.
Voi fi eu cea care scaldă
culmea aceea cu atâta sânge ?
Îmi duc mâna la inimă şi simt
că trupul meu a primit-o.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/