Culorile toamnei. Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

dav

Probabil pentru că sunt născută în octombrie, Toamna este anotimpul meu preferat. Este sezonul cu temperaturi „blânde”, fără extremele verii sau ale iernii, cu zile încă lungi ca durată – chiar dacă ele, treptat, se scurtează – dar, mai ales, este perioada cea mai bogată din an.

În fiecare an, aştept cu nerăbdare toamna ca să mă bucur de bogăţia ei. Şi nu mă refer aici la belşugul recoltelor, ci la uimitorul amalgam de culori ameţitoare – prezente peste tot.

Nimic nu mi se pare mai frumos decât coloritul dealurilor şi munţilor împăduriţi din acest sezon – când verdele de peste vară se schimbă într-un mozaic multicolor cu nuanţe de vis.

Iar dacă nu reuşesc să ies din oraş pentru acest spectacol anual feeric al naturii, atunci mă mulţumesc cu frumuseţea pomilor de la oraş  – din curţi, de pe străzi sau din parcuri – care şi ei mă răsfaţă cu ruginiul toamnei.

Şi tot la oraş, probabil cel mai mare festival de culori este toamna la piaţă – cu belşugul culorilor de pe tarabe şi nu numai. Legume, fructe şi flori – într-o varietate incredibilă de sortimente – transformă târgurile de toamnă într-un spectacol de care nu mă satur niciodată. Aşa că de multe ori mă duc la piaţă nu neapărat pentru că am nevoie să cumpăr ceva, ci doar ca să mă bucur de culorile toamnei. De multe ori, parcă nici nu îmi vine să plec acasă şi să părăsesc acest carnaval al culorilor– din pieţele şi târgurile de toamnă. De fiecare dată admir şi îmi umplu sufletul cu toată frumuseţea şi bogăţia lor

Dacă ar sta în puterea mea, aş decreta toamna să avem „Luna bucuriei”, sau „Luna belşugului” (sau măcar o săptămână) – în care să ne amintim de diversitatea şi frumuseţea comorilor din acest sezon. O sărbătoare care să ne facă să ne dăm seama de cât de norocoşi şi răsfăţaţi de natură suntem noi, românii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *