https://blog.revistaderecenzii.com/

Dacă din cer lumina fericirii se
Revarsă, bucuria se dă omenirii,
Și ea se minunează de unele
Vizibile, înalte și plăcute:

Ce de minunat sună cântul cel sfânt!
Cum râde inima în cânturi de adevăr,
Acea bucurie ca-ntr-un portret –
Deasupra pasarelei oile încep

În turmă a intra-n crepuscularele păduri.
Dar pajiștile, cele cu verdele pur
Acoperite sunt, ca pajiștile toate
Cu-nțelepciunea întregului, de-aproape-a

Pădurii-ntunecate. Și-colo, pe câmpii
Se-opresc aceste oi. Culmile care-s
Jur împrejur, lângă-nălțimile golașe
Acoperiți cu stejari și brazi rari sunt.

Acolo unde-s valurile vii în cer,
Unul ce trece pe un drum încolo,
Se uită fericit, cum muntele-și ridică
Blânda siluetă și podgoria-i înaltă.

Treptele se urcă de sub a viței vie,
În jos se apleacă pomul ce-nflorește-n sus
Și-mprăștie parfumul pe gardurile vii,
Unde ascunse violetele răsar;

Dar apele se scurg ușor și se aude
Un susur blând ziua întreagă;
Dar locurile din jur și împrejur
Se odihnesc tăcute după-amiază.

traducere Christian W. Schenk

Sursa: https://poetii-nostri.ro/friedrich-holderlin-daca-din-cer-poezie-id-43082/