http://blog.revistaderecenzii.com/
Dacă aș mai fi așteptat, articolul Din fuga mașinii s-ar fi putut intitula Din opritul mașinii. La publicarea articolului respectiv, intenționam să postez o fotografie reprezentând o roată.
Spre seară (12 oct.), am hălăduit cu prietenul Răzvan M. pe te miri unde. El vrea să achiziționeze un Mercedes (de vreo zece locuri). Am dat ture prin spatele unui parc auto, ghid fiindu-ne paznicul. În dreapta, cum mergeam, erau aliniate numai mașini de top, unele pregătite a fi dezmembrate, altele deja decupate. Ne însoțea și un câine negru, cu păr scurt. Paznicul, un om blajin și volubil, de la care am aflat (fără vreo intenție – mai multe despre proprietari), ne-a arătat, în stânga, vopsitoria, o hală care se întindea cât vezi cu ochii:
– 600 de lei elementul de remediat, dar au cuptoare, bazine de tratat tabla etc. (ne punea la curent, în seama întrebărilor lui Răzvan).
La ieșirea din parcul delimitat de câmpie printr-un gard de sârmă verde, în stânga, parca liniștit un Mercedes de transport persoane, ai cărui șoferi au intrat în vorbă cu noi. Răzvan fotografia tot cu telefonul. Unul dintre șoferi l-a invitat în mașină, să-i prezinte pe ecranul din bord traseul pe care-l încheiase:
– Săptămânal, parcurgem peste 5000 de km.
După alte câteva teme discutate (în paralel cu obiceiul lui Răzvan de a fotografia tot ceea ce i se părea interesant), ei s-au arătat dispuși să-i vândă mașina la 7500 de euro…
Automobilul nostru, pe coastă, a părut lovi ceva, deși în față nu era nimic, dar poate a fost ceva sub câmpul nostru vizual și nu am remarcat. Răzvan s-a dat jos, s-a uitat la roata din dreapta din față (pe care a văzut-o înțepenită în aripă) și a început să se închine, uluit de întâmplare: „Merge ca nouă” – apăsase pe cuvinte anterior. Acolo a rămas mașina, în mijlocul drumului (drum secundar intersectat cu strada principală):
-O las aici, s-a hotărât Răzvan. Pun numărul de telefon în geam și plec.
Între timp, l-am sunat pe Grig, care știam că ne va ajuta. Ne-a trimis o platformă. Cel care o conducea (ar fi trebuit să ne ia o sută de lei) nu a reușit să miște mașina din loc, explicându-ne ceva legat de o furcă pe care nu o are în dotare, furca să vină pe sub mașină, s-o ridice și s-o tracteze până la service. A sunat la altă echipă și a plecat precum a venit, fantasmă în seară (era în jur de ora 20.00).
Cei care i-au urmat individului (de altfel, și el bine intenționat) au fost mai hotărâți și mai siguri pe ei. Au reușit să lege roata cu probleme (la pivot). Le-am furnizat adresa unui service.
Grig m-a tot sunat să mă întrebe dacă am rezolvat…
A doua zi, dimineața:
– Să-l sun pe mecanic, să nu-l sun? mă întrebam în mașină. Grig mă sfătuise să-l caut pe mecanic după ora zece. L-am sunat.
– Veniți repede să-mi dați cheia de la mașină, pentru că e parcată în stradă și nu au loc tirurile să treacă. Mi-e să nu sune vreun vecin la ridicări…
Pilot de formula 1 am fost până la destinație.
(Va urma)