Dan Ionescu: Din istorisirile mamei. Izbânda (III)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cu bani nu ne-a ajutat nimeni. La casă, trebuia la ciment să dăm păsări să putem cumpăra și au dat socrii mei o gâscă – pentru temelie – și când am luat tabla la acoperiș, un leu. În rest, ne mai aduceau pâine caldă, când făceau.

Odată, le-am cerut un curcan în schimb cu un gâscan și nu au fost de acord. Ni l-au dat cu împrumut să calce curca, l-am luat în noiembrie și ni l-au cerut înapoi de Sf. Paști să-l taie, deși mai aveau curcani.

Noi tot timpul ne-am considerat orfani și chiar am fost sufletește, însă Dumnezeu a fost cu noi. Am luptat și am ajuns aproape unde am vrut – mulțumiți de studiile copiilor și de funcțiile ocupate.

Am ridicat două case, în 1970 și în 2014, mulțumiți și în privința aceasta, dar a fost și nenorocirea imediat. Nu am putut realiza ce am făcut și noi în această viață împreună.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.