Mă uit bine în telefon. Apăs pe numele „Sandu B.” din agendă. Cu toate acestea, îmi răspunde o femeie. Nu-mi dau seama cum a ajuns acest număr la mine în telefon, sub numele amicului meu. Sunt derutat.

Reiau operațiunea: apăs din nou pe același nume. De data aceasta, insistența îmi este răsplătită, din capătul firului se aude vocea amicului pe care-l caut. După ce discutăm despre imposibilitatea care mi s-a întâmplat, el se oferă să-mi dea numărul unei cunoștințe comune, Mihaela D., de al cărei eventual sprijin sunt interesat, în rezolvarea unei probleme de călătorie.

O sun. Îi vorbesc familiar, convins că sunt recunoscut și aveam câteva întrebări despre ce a mai făcut în acești ultimi ani, cum o mai duce, dar nu am „culoar”. Într-adevăr, e numele ei, dar nu este acea Mihaela pe care o știu eu.

Reiau legătura cu Alex. B. Îi reproșez eroarea.

– Stai să caut încă o dată în agendă numărul Mihaelei D. și te sun înapoi.

Pe seară, și-a adus aminte și m-a apelat. Nu a mai găsit numărul solicitat. În schimb, mi-a dictat numărul altcuiva, al unui tânăr (care sigur mă va informa cu tot ce trebuie). Plin de încredere, am notat repede cifrele pe o bucată de hârtie sau chiar în palmă și am „acționat”… Mi-a răspuns robotul în engleză, despre cu totul altceva decât problema mea.

Peste o săptămână, mi-a trecut ceva prin cap. Mi-am verificat gândul. Ziua aceea, a confuziilor (Sandu B. mi-a mărturisit că el însuși a încurcat diverse nume / numere tot atunci), a fost 13 august.