http://blog.revistaderecenzii.com/

Am reușit să trimit articolul despre Șt. O. Iosif. Începusem un studiu mai demult la opera acestuia și abia acum m-am gândit să-l distribui revistei „Scrisul Românesc”, dar fără să fi făcut legătura cu data de nașterea a poetului. Ulterior, am observat că Șt. O. Iosif s-a născut în luna octombrie. Dețin „Revista școalei” – numărul cu poezia lui de debut, Izvorul (1892). Când am citit primele versuri din cartea cumpărată de unchiu-meu, era prin 1977. Și volumul Versuri apăruse în 1897. Optzeci de ani mă despărțeau atunci de perioada fastuoasă a vieții autorului, iar de ultimul an de viață al fostei lui soții, Natalia Negru, numai cincisprezece.

Câtă diferență de longevitate între doi oameni care au fost atât de apropiați! Șt. O. Iosif nu a apucat nici măcar declanșarea Primului Război Mondial, iar Natalia Negru a murit cu trei ani înainte de venirea la putere a lui N. Ceaușescu. Ce să mai spunem despre fetița lor (rănită mortal de o schijă: o bombă le-a căzut pe casă) – nici măcar nu și-a cunoscut tatăl prea bine, fiindcă Natalia Negru îl părăsise pentru Dimitrie Anghel, prietenul lui cel mai bun cândva, pe vremea când traduceau împreună din literatura franceză.

Însăși cauza morții lui Șt. O. Iosif este incertă: în epocă, se spunea că a murit de inimă rea. Ulterior, au apărut două variante, 1. că suferea de aceeași boală ca Eminescu, 2. că ar fi fost bolnav de sifilis și ar fi consumat alcool (combinație fatală). Cauza oficială: accident vascular cerebral.

Casa lui Zavaidoc a mai fost distrusă la un bombardament al germanilor, însă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, eveniment care i-a produs infarct celebrului interpret.