În Kotor (I)

Câteva pete roșii strică dominația albului.

Ca obloane trase peste vreme stau rufele,

prinse de balcoane.

Pisici fără mieunat dau târcoale magazinelor.

Sfori nevăzute cu șoarecii pe care i-au prins în secole

plutesc în mintea vizitatorilor.

Unele mâțe devin mai viclene,

strecurându-se printre noi.

Mă dor picioarele de la atâta urcat pe scări nesfârșite.

Aș vrea să mi se deschidă o poartă,

m-aș preface interesat de a fi găzduit o noapte,

numai să explorez un apartament medieval.

N-au loc fantomele să mai fluture pe aici,

de atâția veseli turiști.  

M-aș distribui în mai multe ego-uri,

fiecare să aibă ocazia de a trăi unde-ar vrea.