*Prezentare succintă, apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 11 / 2017

Cultura română a dat trei scriitori savanți: Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu și Mircea Eliade. Opera celui de-al doilea, în latura ei beletristică, este analizată de Stancu Ilin, în volumul Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitorul (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2017). Postfața este semnată de editor, prof. univ. dr Florea Firan, care se referă pe
larg și cu acribie la scrierile beletristice ale cunoscutului spirit enciclopedic.

Bazat pe „cercetări minuțioase vreme de cincizeci de ani asupra vieții și operei celui mai de seamă gânditor al veacului al XIX-lea, un geniu de o înspăimântătoare vastitate, cum îl numea Mircea Eliade” (p. 6), studiul critic Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitorul are aspect exhaustiv. Astfel, este prezentată și biografia scriitorului, cu accent pe momentele care i-au marcat viața: pierderea tatălui, excluderea temporară din învățământ, la inițiativa lui V. A. Urechia, apoi reglementarea contextului, de către Titu Maiorescu, căsătoria, refugiul la Câmpina, în urma decesului singurei sale fiice, Iulia etc.

De asemenea, Stancu Ilin acordă atenție corespondenței dintre B. P. Hasdeu, rămas la București, și Iulia Hasdeu, plecată la studii la Paris.

Debutul editorial al lui B. P. Hasdeu a fost în lirică. Volumul Poezii, a cărui apariție a fost anunțată în revista „Columna lui Traian”, a fost primit cu unele rezerve de Titu Maiorescu, dar mai târziu, I. L. Caragiale l-a redescoperit și l-a apreciat.

O parte semnificativă din acest studiu vizează statutul lui B. P. Hasdeu, de întemeietor al unor unor gazete, precum: „România” (Iași, 1858), „Foaea de storia română” (Iași, 1859), apărută cu titlu modificat, un an mai târziu: „Foiță de istorie și literatură” (1860), „Arhiva istorică a României” (1864), „Traian” (1869), „Columna lui Traian” (1870 – 1872; 1882 – 1889), „Revista literară și științifică” (1876), „Revista nouă” (1887).

Proza artistică a lui B. P. Hasdeu „reprezintă partea cea mai rezistentă a operei beletristice” (p. 132), iar „proza ce avea să tulbure viața tihnită a Iașilor se intitula Duduca Mamuca” (p. 132).

Premiera piesei Răzvan și Vidra a avut loc „pe scena Teatrului Mare în seara zilei de 10 februarie 1867” (p. 184).

Alte capitole sunt consacrate altor piese de teatru: Trei crai de la răsărit, Femeia, Răposatul postelnic (tragedie istorică), Trei miri și trei mirese (din manuscrise). Capitolul final ni-l prezintă pe Bogdan Petriceicu Hasdeu în viziunea lui Mircea Eliade.

Studiul critic Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitorul se citește cu plăcere și în dublă admirație, pentru autor și pentru protagonist.