https://blog.revistaderecenzii.com/
*Cronică de carte apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2021
Un periplu cultural
Între lectură și interpretare de Rodica Grigore (Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2020), o culegere de eseuri, studii și cronici, fapt menționat și în subtitlu, este segmentată în trei secțiuni: Lecțiile capodoperei, Sub semnul poeziei și Repere ale prozei contemporane.
În prima dintre ele, în Lecțiile capodoperei, sunt vizați: Murasaki Shikibu, cu Povestea lui Genji, F. M. Dostoievski, cu operele situate „între modelul biblic și utopia estetică”, Boleslaw Leśmian, autorul cărții de aventuri, Sindbad Marinarul, Ernest Hemingway, din perspectiva uneia dintre caracteristicile scrierilor lui, „inocența radicală”, Thomas Bernhard ca făuritor de școală, Nikos Kazantzakis, adept al „călătoriei spre literatură”, Yukio Mishima, evaluator al raportului „dintre moarte și artă” și Kazuo Ishiguro, maestru al „prozei rafinate”. Cei zece poeți, născuți „Sub semnul poeziei”, sunt: Ezra Pound, Fernando Pessoa, Pablo Neruda, Vinicius de Moraes, Ingeborg Bachmann, Hugo Mujica, Aleš Debeljak, Aleš Mustar, Armando Romero și Andrei Codrescu. În ultima secțiune, universitara Rodica Grigore se concentrează asupra câtorva repere ale prozei contemporane, precum „nostalgia Africii”, „farmecul întâlnirilor posibile” sau căutarea adevărurilor, având ca suport operele autorilor: Camara Laye – pentru investigarea Africii, din perspectivă literară, Irvin D. Yalom, pentru „subtilele pagini dedicate dialogului personajelor”, AntonioMuñoz Molina, pentru tenacitatea de a elucida misterul din spatele reprezentărilor materiale. Alți prozatori, care au instituit repere, sunt: Anthony Burgess, J. M. Coetzee, Yoko Ogawa, Kenichi Yamamoto, Mario Vargas Llosa, Alonso Cueto, Guzel Iahina, James Wood ș.a.
Una dintre trăsăturile lucrării semnate de Rodica Grigore este acuitatea analitică. De exemplu, aportul cultural al profesorului Andrei Codrescu este surprins din dublă perspectivă, revuistică și a propriei sale lirici. Astfel, aflăm că revista editată de acesta, „Exquisite Corpse”, este orientată către reflectarea acelui spirit al veacului despre care scria Eugen Lovinescu în „Sburătorul”, deși motivul nu-l constituie sincronizarea cu literatura lumii, ci liberarea ființei umane „de sub tutela televizorului sau a atotprezentelor reclame sau aspecte ale publicității agresive”. Aceeași direcție, de reflectare a frământărilor sau chiar a tarelor societății actuale, se poate identifica și în Lecția de poezie (2010), volum în care autorul abordează aspecte de fiecare zi ale existenței, amuzându-se „copios sau exasperat, după caz, pe seama lecturilor superficiale sau a lipsei de interes a studenților de la Litere”.
Rodica Grigore se referă și la îndrăznețul Proiect Shakespeare, proiect demarat de Editura Hogarth (în anul 2015), a cărui miză o reprezintă „re-scrierea și recontextualizarea marilor piese de teatru ale Bardului din Avon”. Rezultatele nu au încetat să apară. Scriitoarea canadiană Margaret Atwood „a re-imaginat Furtuna shakespeariană în romanul Pui de cotoroanță”; diferențele și asemănările dintre aceste două opere sunt ilustrate de conferențiara clujeană în capitolul Shakespeare Revisited. Lumea de azi sau lumea ca teatru?.
Romanul de anticipație, Istoria albinelor, publicat, în anul 2015, de scriitoarea norvegiană Maja Lunde, se bucură de o recenzie aparte în capitolul Despre albine și oameni. Acțiunea romanului, plasată în districtul Sichuan, din China anului 2098, ne relevă „talentul lui Lunde și intuițiile sale narative și simbolice de excepție”. Unii exegeți au afirmat „chiar că Istoria albinelor s-ar situa periculos de aproape de non-ficțiune, parcă prevestind ceea ce urmează să se întâmple cu Terra, autoarea având, după cum aceiași critici au spus, o evidentă vocație apocaliptică”.
Tot despre o carte de anticipație scrie Rodica Grigore în capitolul Apocalipsa după Sansal. Cartea vizată, 2084. Sfârșitul lumii (2015), aparține prozatorului Boualem Sansal și a fost „încununată cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze”. Acest roman, tradus în numeroase limbi, a avut un succes fulminant, datorită abordării unei teme actuale, totalitarismul religios. Protagonistul Ati, după ce se însănătoșește în chip miraculos, intenționează să-și reia pasiunile anterioare bolii, dar, fiindcă trăiește în Abistan, țară condusă de tiranul Abi, îi sunt interzise multe dintre lucrurile asupra cărora meditează. Cartea lui Sansal – conchide Rodica Grigore – ne oferă „o exelentă lecție de demnitate și o extraordinară expresie a curajului de a spune adevărul, pentru ca nu cumva vreun califat global, altfel mult dorit în cercurile extremist-musulmane, să ia locul statelor pe care le cunoaștem și să transforme iremediabil lumea în care trăim”.
În concluzie, Între lectură și interpretare are ca temă rostul cărții, în general, care ar trebui să fie, în mod invariabil, acela de a conferi cititorului un mesaj profund despre esența vieții: „Orice lectură este, în mare măsură, și un joc; un joc serios, desigur, cititorul încercând ca, odată cu ultima pagină, să descopere nu doar sensurile textului, ci și pe acelea ale existenței în lumea în care trăim” (Rodica Grigore).