https://blog.revistaderecenzii.com
De cîntece Parisu-i plin
Ca marea de sirene,
Și nu mai pleacă cei ce vin
Pe țărmul mîndrei Sene.
La Napoli, grădinele
Nu știu ce e zăpada,
Și-n golfuri mandolinele
Îngînă serenada.
Suspină țitera-n Tirol
Cînd în tăcerea sfîntă
Vreun orb moșneag în capul gol
Pe prispă stă și cîntă.
Zănatec țipăt de viori
E-n veselele ciarde,
Cîntarea asta-ți dă fiori
Și tremură, și arde…
Dar creadă cine cum o vrea,
Cum crede să-și aleagă ;
Nu-s doine ca în țara mea
Pe lumea asta-ntreagă !